Boala mea nu are vindecare...

    " Boala mea nu are vindecare! Am fost pe la toate spitalele mari din tara si pe la toti medicii. Am incercat tot ce se putea incerca, toate tratamentele si interventiile posibile, inclusiv in strainatate. Insa, fara rezultat...".
      Intr-o lume in care bolile sunt tot mai frecvente si de la varste din ce in ce mai fragede, in care vindecarea este tot mai greu de atins, in care medicamentele sunt din ce in ce mai multe si tratamentele din ce in ce mai costisitoare si mai ineficiente, intr-o lume in care Hipocrate este tot mai repudiat si in care voci autorizate  sustin cu buna stiinta iluzii, intr-o lume in care cu cat farmaciile sunt mai multe cu atat numarul deceselor provocate de boli este mai mare, intrebarea  " De ce nu ma vindec?", este o intrebare aproape retorica.
      De unde pleaca eroarea!? Ce genereaza de fapt credinta, si confuzia  totodata, ca " am incercat tot ce se putea incerca si nu exista vindecare pentru boala mea"!?  Trebuie aduse unele lamuriri asupra tipurilor de medicina, pentru ca aici este radacina problemei. Medicina conventionala ( alopata ), din cauza inocularii sistematice,  este perceputa, de majoritatea oamenilor, ca fiind singurul tip existent de medicina si care detine toate solutiile in materie de sanatate.  Departe de a fi asa, departe de realitate, medicina conventionala nu reprezinta decat un segment, un sector, din marea familie a tipurilor de medicina.
      Daca privim medicina ca fiind formata din mai multe incaperi, atunci, cel care afirma ca a incercat tot ce se putea, schimband spitalele intre ele, nu a facut altceva decat sa se rezume la o singura incapere. Chiar daca a schimbat orasul sau tara, a ramas tot in aceeasi arie si a fost tratat cu aceleasi metode, tratamente si abordari, acestea fiind generalizate.
      Medicina, asa cum se poate vedea in imaginea de mai jos, este structurata pe mai multe sectoare:

     Apreciind importanta maxima a chirurgiei si a interventilor UPU, medicina nu inseamna doar medicina conventionala ci  totalitatea tipurilor de medicina la nivel mondial. Sunt unele tipuri de medicina, care vin in intampinarea suferinzilor, cu rezultate spectaculoase in tratarea si vindecarea anumitor boli, boli care in medicina conventionala sunt catalogate ca fiind incurabile.
     In Canada, Australia, Franta, Germania si in tarile nordice, speranta de viata este mai mare decat in restul tarilor datorita politicilor permeabile fata de celelalte tipuri de medicina si datorita nedezinformarii.

     Ca o confirmare a celor de mai sus se pot aminti urmatoarele: cancerul se vindeca de aproape o suta de ani, autismul se vindeca de peste douazeci de ani, scleroza multipla la fel, la fel si boala Crohn si colita ulcerativa, plus multe alte boli etichetate ca incurabile in medicina conventionala.
     Nu mai ramane altceva de spus, decat faptul ca daca se doreste o modificare in bine in starea de sanatate, atunci, trebuie facute schimbari de substanta, radicale, in modul de a privi lucrurile si de abordare a notiunii de tratament.
     Cu alte cuvinte, daca vrei sa te vindeci, schimba incaperea!

   
                                     Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.

Sa nu produci daune...

                                              " O persoana se va face bine,
                                                atunci cand se va fi saturat sa fie bolnava."

                                                                                                              Lao Tse


               Medicina alopata, medicina ayurvedica, medicina antroposofica, medicina chineza, medicina cuantica, noua medicina germana, medicina holistica (integrativa), medicina homeopata, medicina japoneza, medicina nutritionala, medicina naturista, sunt tipuri de medicina care vin in intampinarea pacientilor cu diverse tratamente si metode de abordare ale bolilor sau cu metode de preventie ale acestora.
               In instituirea unui tratament, pentru toate tipurile de medicina, startul este acelasi: diagnosticul. Finalizarea insa difera in functie de metoda de tratament pe care o alege fiecare, de modul de a percepe corpul uman, de conservatorismul sau novatorismul fiecaruia dintre pacienti. Sunt foarte multe cazuri in care pacientul vine cu prejudecati, cu teorii si lectii invatate de acasa sau inoculate in decursul timpului, stiind deja ceea ce trebuie sa auda, sa se intample si sa primeasca, iar daca lucrurile ies din tiparul preconceput acesta intra in deriva si neputand sa renunte la prejudecati, abandoneaza ideea de schimbare si se reintoarce la vechiul tratament ineficient si la starea de boala. In alte cazuri convingerile bolnavului nu corespund cu cele ale familiei, care se opune alegerii facute de bolnav si care incearca sa-l convinga pe acesta ca optiunea sa este gresita. Exista aspecte cand cel bolnav este in imposibilitate sa aleaga, intrucat fie este prea bolnav sau in stare de inconstienta, fie este minor, si decizia asupra tratamentului revine altora. Unii bolnavi doresc mult si sunt foarte hotarati la nivel declarativ, insa fac foarte putin si asteapta descoperirea pastilei minune. Altii considera ca boala lor nu poate fi vindecata decat la mii de kilometri departare si cu bani cat mai multi.  De asemenea, sunt situatii in care bolnavii, dupa tratamente si interventii toxice sau traumatizante, care i-au deprimat si i-au adus in pragul disperarii, ajung sa evite chiar acele tratamente benefice si noninvazive, fiind sensibilizati de esecurile suferite anterior. Toate aceste situatii, aspecte, duc inspre alegerea unor tratamente mai bune sau mai putin bune.
              Ceea ce este important de constientizat, este faptul ca un tratament nu trebuie sa fie scump, si daca este bun, trebuie sa dea rezultate intr-un timp relativ scurt, in caz contrar impunandu-se schimbarea acestuia. Nu trebuie insistat pe tratamente care dureaza fara a avea efecte pozitive si in urma carora numarul de medicamente creste in loc sa scada si care mascheaza evolutia bolii, bolnavul trezindu-se in situatia in care boala a evoluat in loc sa remita. Un tratament potrivit, in functie de afectiune, trebuie sa inceapa sa dea rezultate pozitive inca din primele saptamani si trebuie sa nu dureze ani de zile.
              Principiul de baza in instituirea unui tratament, principiu care ar trebui adoptat de orice tip de medicina, este sa nu produci daune!
              Alegerea tratamentului si vindecarea depind de fiecare in parte si pana la urma de informatia pe care o detine. Fiecare va avea maine, ceea ce a decis sa faca astazi.
       

                                          Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.

Cancerul... dar nu numai

       De câte ori nu auzim în jurul nostru, vorbindu-se despre moartea cuiva bolnav de cancer si spunându-se: “… a murit de cancer hepatic, a murit de cancer pulmonar, a murit de cancer mamar s.a.m.d. “ Aceasta este ceea ce ajunge la urechile noastre, ale fiecaruia, însa foarte putini sunt cei care stiu că în marea majoritate a cazurilor,  cauza reală, directă, a deceselor în rândul bolnavilor de cancer, este reprezentată nu de  cancerul  în sine ci de efectele devastatoare ale tratamentelor derulate: blocaj renal, infarct miocardic, stop cardiorespirator, accident vascular cerebral, complicații infecțioase . Nu mai puțin periculoase, și asupra carora bolnavii nu sunt informați, sunt sindroamele paraneoplazice care pot reprezenta un pericol mai mare pentru viață decât cancerul în sine si trebuie abordate cu cea mai mare seriozitate atât de către bolnavul in cauză cât si de către medicul curant. Multe substanțe chimioterapice și  metode radioterapice au efecte toxice asupra celulelor normale din măduva osoasă, mucoase și piele. Nu întâmplător după astfel de tratamente  apar leucemii,  metastaze, distrugerea sănătății intestinelor , neuropatii etc. Riscul recurenței si a metastazelor este foarte ridicat, recidiva tumorii semnificând rata înaltă a eșecurilor, rată care este de peste 80%.

    “ Regimurile de chimioterapie si radioterapie mai agresive – și în special cele care combină cele două modalități de tratament – au fost asociate cu rate crescute de leucemii si tumori solide secundare. “ prof. dr. oncolog Hope S. Rugo
     Câți bolnavi au fost informați despre aceste lucruri? Câtor bolnavi li s-a spus că după doi-trei ani de zile de la chimio-radio-terapie, dacă trec cu bine peste, apar cancerele secundare, metastazele. 

     Toate aceste aspecte trebuie cunoscute de catre bolnavii de cancer, intrucat radio-chimio-terapia si sindroamele paraneoplazice, prin efectele lor, pot ucide mai repede decât cancerul. Cunoașterea acestor aspecte va permite celor bolnavi de cancer să își ia din timp masurile de siguranță si de instituire a tratamentelor corespunzatoare, cu rolul de a minimiza efectele devastatoare ale radio-chimio-terapiei si de a preîntâmpina efectele nefaste ale sindroamelor paraneoplazice, sau mai mult, de a opta pentru alte metode de tratament, eficiente și fără riscuri. 

Colesterolul... paravanul unui atac la sanatate

       Auzim mereu oamenii, pe strada, in magazine, in diverse locuri, vorbind deznadajduiti despre lupta lor fara izbanda cu bolile pe care le au si care devin tot mai profunde, despre faptul ca nu consuma grasimi sau produse animale dar totusi au colesterolul mare sau ficatul gras, ca au crize de guta desi consuma carne foarte putina s.a.m.d. si ca nu stiu ce sa mai faca sub povara multimii de medicamente.
      Referindu-ne la colesterol, o substanta vitala, partea dramatica a acestui tablou este reprezentata nu de valorile ridicate ale colesterolului ci de recomandarile si substantele folosite pentru tratarea hipercolesterolemiei, si aici ma refer la statine si fibrati. La ora actuala exista foarte multe studii care dovedesc efectul negativ al statinelor si efectele secundare periculoase ale acestora asupra sanatatii. Aceste efecte secundare, descrise, sunt:
     - slabiciune si durere musculara; degenerare grava a tesutului muscular
     - alterarea functiilor ficatului si pancreasului
     - diabet zaharat tip 2
     - polineuropatie ( deteriorarea nervilor la maini si picioare )
     - slabirea sistemului imunitar
     - afectarea tractului gastro-intestinal
     - anemie
     - disfunctii sexuale
     - cataracta
     - tulburari cognitive, pierderi de memorie
     - defecte de nastere
     - risc crescut de cancer
     - pierderi importante de coenzima Q10, in mod special pentru cei trecuti de 40 de ani
      Se cunoaste despre coenzima Q10 cat este de importanta pentru producerea energiei celulare si buna functionare a celulei, fiind produsa in cantitati din ce in ce mai mici odata cu inaintarea in varsta. Se stie ca statinele blocheaza productia de Q10, lucru care reprezinta o amenintare grava la adresa sanatatii. Cu cat deficienta de coenzima Q10 este mai mare cu atat mai mult se instaleaza slabiciunea musculara, durerea si in cele din urma insuficienta cardiaca. Tocmai de aceea, a prescrie medicamente pe baza de statine, fara a prescrie si suplimente de coenzima Q10 si, din pacate, acest lucru se intampla destul de des,este o adevarata crima la adresa sanatatii. In cazul in care urmezi un tratament pe baza de statine, daca nu ai coenzima Q10 in schema de tratament, roaga-l pe medicul curant sa ti-o prescrie. Daca nu vrea, cumpar-o fara prescriptie, intrucat suplimentarea cu coenzima Q10 este importanta pentru a preveni daune ireversibile in mitocondrii!
     Asistam in prezent la o explozie a consumului de statine dar si la o rata in crestere a deceselor generate de bolile cardiovasculare. In mod ironic si paradoxal, desi sunt prescrise pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare prin reducerea valorilor LDL ( asa zisul colesterol rau ), statinele cresc de fapt riscul de boli cardiovasculare. Cum? Tocmai prin aceasta depletie de Q10 si mai cu seama prin inducerea calcifierii peretilor arteriali, care pot sa duca intr-un final, cel mai probabil, spre colapsul cordului. Intrebarea care se pune, este: De ce ar trebui sa ne temem mai mult, de colesterol sau de statine?
     Cand va faceti analize pentru colesterol, cereti ca pe langa colesterolul total ( CT ) sa vi se faca si HDL si LDL. CT singur, nu spune nimic. Ne intereseaza rapoartele LDL/HDL si CT/HDL. Cu toate ca sunt metode invechite, inca se mai practica trimiterea, spre efectuarea analizelor, doar pentru colesterolul total. Si inca un aspect foarte important: Valorile normale ale colesterolului sunt pe categorii de varsta si sex si pe intervale valorice. Valoarea unica maxima utilizata de laboratoare, este alocata pentru toate categoriile de varsta, cu toate ca ea corespunde unei valori medii a colesterolului pentru o persoana de 18 - 20 de ani. O persoana de 70 de ani nu poate avea functiile si starea de sanatate ale unei persoane de 18 - 20 de ani.
      Ca urmare a celor de mai sus, ar fi bine ca in alegerea unui tratament pentru hipercolesterolemie, sa se tina cont de toate aceste aspecte  si, mai mult, sa nu creada cineva ca daca nu mananca grasimi animale si carne de porc si mananca doar carne de curcan si pui fara piele sau este vegetarian, scapa de valorile mari ale colesterolului, atata timp cat cauzele reale ale cresterii acestuia sunt cu totul altele.

Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.




.

AUTISM, ADHD... mens sana, doar in corpore sano

 


     Autismul, definit prin sintagma " tulburari pervazive de dezvoltare" si " cu cauza necunoscuta ", este o stare patologica care daca in trecut era considerata rara, la ora actuala inregistreaza, conform ultimelor stastici, o crestere ingrijoratoare a cazurilor in randul copiilor mici si care afecteaza implicit si familiile acestora. Prin mentinerea autismlui la conditia de boala incurabila, s-au creat premisele, necesare si suficiente, dezvoltarii unor terapii interminabile care aduc beneficii celor care profeseaza si mai putin celor carora le sunt aplicate.
    Cei autorizati la nivel mondial, si care s-au limitat la plasarea autismului si a ADHD in aria psihologicului si a afectiunilor neuropsihiatrice, vin in intampinarea acestor afectiuni cu o armata de specialisti si cu o oferta generoasa de terapii, foarte costisitoare, pe care se insista cu incapatanare, terapii pe care lumea occidentala, care le-a experimentat cu mult timp inaintea noastra, le-a abandonat tocmai din cauza ineficientei lor, a rezultatelor slabe, oricat de mult s-au straduit cei implicati - si aici se cunoaste munca imensa pe care o depun psihoterapeutii si logoterapeutii. Spre dezamagirea celor implicati in astfel de terapii, autismul si ADHD nu se pot vindeca doar cu  povestiri, pictograme, saltimbanci, animale, programe, etc.
    Minte sanatoasa in corp nesanatos, nu se poate, asa cum inutil se incearca sa se demonstreze in cazul autismului si ADHD prin farmacoterapie la ora actuala. Se stie foarte bine ca administrarea in mod repetat de stimulente artificiale ca dopamina ( substanta care amelioreaza simptomele ADHD ), dau dependenta si pot conduce spre efecte negative. Pe de alta parte, daca se reduce cantitatea de dopamina, copilul devine depresiv. Mai departe, daca i se administreaza antidepresive, dobandeste ticuri. Este un cerc vicios?
    Tendintele si orientarea cercetatorilor la ora actuala sunt indreptate spre factorii de mediu si felul in care nutritia, mediul social si greselile pre si postnatale, contribuie la aparitia autismului si ADHD. Sa nu isi imagineze cineva ca aceste patologii apar, la acesti copii, intamplator! Orice efect are o cauza.
    Intrucat aceste afectiuni sunt determinate de tulburari si disfunctii biologice, copiii cu autism si ADHD, mai intai trebuiesc adusi in starea naturala de echilibru, echilibru care cuprinde in mod obligatoriu, nu numai conditia externa, cat mai ales, si fara echivoc, echilibrul anatomo-fiziologic intern, in acest sens fiind necesara corectarea acestor dezechilibre si disfunctionalitati. Abia dupa aceea, cand acest echilibru fiziologic va fi restabilit, va fi binevenita si potentata interventia psihologului, logopedului si a celorlalti terapeuti, pentru o recuperare cat mai rapida a acestor copii. Psihologul, logopedul si ceilalti terapeuti, au nevoie de un pacient care sa receptioneze ceea ce ei ii  transmit si care sa poata prelucra informatia spre a beneficia de aceasta, altfel munca lor asidua este inutila.
    Cand se va insusi acest lucru, ca farmacoterapia si psihoterapia trebuiesc completate si pliate pe terapii de recuperare si echilibrare fiziologica si de corectare a acestor disfunctii biologice, ca fiinta umana este un tot unitar si ca este nevoie de o privire si o abordare holistica, vindecarea autismului si a ADHD, va fi doar o chestiune de timp. Pana atunci insa, toate incercarile nu vor fi altceva decat mari amagiri si dezamagiri, timp pierdut, care nu se mai intoarce, copiii fiind marcati de un retard progresiv, bani multi risipiti si copii care nu vor iesi niciodata din starea de autism, asa precum putem vedea in jurul nostru, cand de fapt pe acesti copii ii pot desparti de starea de vindecare, un an de zile, sase luni, sau chiar trei luni de zile de dieta si tratament apropriate.


                                                        Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.