crucea verde

crucea verde

joi, 10 mai 2018

Hidratare celulară sau boală?



Auzim mereu vorbindu-se peste tot despre hidratare, despre programe de hidratare și detoxifiere ale organismului, despre centre unde în schimbul unor sume de bani, nu de neglijat, se practică adevărate ”strategii”, ritualuri, de ”detoxifiere și hidratare” etc. Aceste centre de ”DETOX” vin cu oferte de sucuri din fructe și vegetale, curățarea colonului prin colonohidroterapie, ceaiuri din plante rare etc, lucruri foarte îndrăgite de unele persoane.
Problema hidratării, este o problemă foarte serioasă, deshidratarea crescând riscul de îmbolnăvire și de deces. Numai că lucrurile în privința hidratării nu stau chiar așa cum se crede și hidratarea mult dorită înseamnă altceva decât freshuri de fructe, programe de detox sau alte amatorisme, organismul funcționând după regulile bio-chimiei și nu ale nutriționiștilor de ocazie, fie vecini, fie medici.
Foarte mulți cred că hidratarea înseamnă doar să bei apă cât mai multă. Am auzit de foarte multe ori această recomandare comună din partea multor medici sau nutriționiști. Hidratarea celulară depășește nevoia de apă. Adesea apa pe care o bem nu ajunge în celule ci este pur și simplu eliminată prin urină. Supraalimentarea cu apă nu înseamnă neapărat și apă în celule. O hidratare corectă nu înseamnă o supraîncărcare cu apă a organismului ci obținerea de apă în interiorul celulei. Cum? Aici majoritatea specialiștilor care recomandă cât mai multă apă se blochează. Să privim la ceea ce medicina cuantică și bio-chimia ne spun despre celulă și anume că membranele celulare au sarcina electrică pozitivă la exterior și negativă la interior: 
                                       +   +   +  _membrana celulară
                                       -    -    -
Între aceste sarcini se stabilește un flux de energie electrică. Starea nostră de sănătate și procesul de îmbătrânire sunt strâns legate de mărimea acestui flux, de cantitatea de energie electrică transportată prin membrană. Cu cât sarcina sau încărcătura electrică pe membrana celulară crește (adică mai mulți de minus și mai mulți de plus) cu atât se obține un flux energetic mai mare și implicit o hidratare mai bună. Cum? O parte din hidrogenul din apa intercelulară, pe care o bem, va trece în celulă și va forma apă cu oxigenul din celulă. Cu cât sarcina electrică membranară este mai mică cu atât mai puțin hidrogen va trece și se va obține mai puțină apă. Dar se găsește suficient oxigen în celule pentru a forma apă cu hidrogenul? Aceasta este o altă problemă. Atât în cazul oxigenării cât și în cel al hidratării celulare, există credința falsă, în rândul multor medici și nutriționiști, că aportul crescut de oxigen sau de apă rezolvă problemele celulei. Faptul ca avem apă și oxigen în sânge nu înseamnă neapărat că le avem și în celule. Atragerea oxigenului în celulă și obținerea apei se fac după niște mecanisme complexe bine stabilite. Toți respirăm și dacă oxigenul ar trece așa de usor și în cantitatea pe care o vrem în celule prin simplă respirație, precum se crede, nu ar mai face nimeni cancer. Este cunoscut faptul că o celulă devine canceroasă din cauza cantității prea mici de oxigen care intră în celulă la un moment dat și a deshidratării intracelulare accentuată și permanentă. Este pur și simplu lipsă de apă în interiorul celulelor. Oricât de mult s-ar face sport sau exerciții de respirație, sau terapie hiperbară, oxigenul nu poate fi transferat din sânge în celulă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții.
Revenind la problema hidratării, din cauza lipsei fluxului energetic, celula intră în deshidratare și, în lipsa apei suficiente, se încarcă cu toxine. Suntem cu toții conștienți că avem acumulare de toxine în corp, dar toate eforturile noastre de detoxifiere sunt ineficiente dacă nu se obține apă în interiorul celulei. Dietele improprii, de multe ori făcute de nutriționiști, creează terenul pentru deshidratarea cronică a celulei fapt care duce în cele din urmă la acumularea de toxine și produși de oxidare și implicit la așa numitele boli cronice. Un lucru evident legat de deshidratarea celulară, este procesul inflamator. Inflamația cronică este acumularea de compuși oxidativi în celule care în cele din urmă trec în fluxul sanguin. Sunt persoane care beau 3-4 litri de apă zilnic și cu toate acestea celulele lor sunt deshidratate. Doar restabilirea unui flux energetic membranar care să ducă la o hidratare optimă a celulei va putea face reversibile multe dintre bolile cronice și va încetini semnificativ procesul de îmbătrînire. Un organism bine hidratat la nivel celular încetinește îmbătrînirea biologică. Capacitatea de hidratare a celulei însă este dată de sănătatea membranelor celulare. La rândul ei, sănătatea membranelor celulare este influențată în mod direct de dietă. Am văzut de multe ori erori în cadrul dietelor ”sănătoase”, recomandate de către unii medici sau nutriționiști, care duc la degradarea membranelor celulare și implicit la deshidratarea celulei, adică la boli. Și unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, duc la o scădere a coerenței fluxului energetic și la o deshidratare celulară.
În corpul uman, aproximativ două treimi reprezintă apă iar din această apă, două treimi se află în interiorul celulelor și în sistemului limfatic. Odată cu înaintarea în vârstă corpul își pierde capacitatea de a produce apă în interiorul celulelor. Dacă am avea o hidratare intracelulară bună sau chiar perfectă, am avea și o stare perfectă de sănătate și un proces foarte lent de îmbătrânire, întrucât apa reprezintă un mecanism foarte important de eliminare a toxinelor și a produșilor de oxidare. Apa este produsul final al organismului prin care se elimină toxinele din corp.
              Pentru acest lucru trebuie îmbunătățite sarcinile electrice de pe membranele celulare iar acest lucru se obține prin aplicarea dietei corespunzătoare cât și prin creșterea aportului de substanțe cu anumite proprietăți. Pe lângă multe alte surse importante, cea mai banală și uzuală substanță și care face parte din alimentația noastră, este sarea de masă (clorura de sodiu). Și mereu se recomandă evitarea sării. Pe toate biletele de externare, indiferent de afecțiune, la recomandări gasim dietă hiposodată. De ce oare? Sarea de masă, un electrolit, are o sarcină electrică pozitivă în jurul sodiului și o sarcină negativă în jurul clorului. Această sarcină negativă reprezintă un potențial mare de hidratare a celulei. Adică un potențial mare de însănătoșire? Există însă afecțiuni, în care utilizarea sării este nerecomandată. În cazul acestor tipuri de afecțiuni există alte principii, mai bune, care pot fi folosite, și care alături de dietă, elementul central, soluționează această problemă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu