Bolile de nutriție, fără nutriție?

Bolile de nutriție, după cum le spune și numele, sunt oricare dintre bolile legate de nutrienți și pot include deficiențe sau excese în dietă, obezitate, tulburări de alimentație, boli cronice cum ar fi bolile cardiovasculare, hipertensiunea, cancerul și diabetul zaharat. Bolile nutriționale includ, de asemenea, anomalii de dezvoltare care pot fi prevenite prin dietă, tulburări metabolice ereditare care răspund la tratamentul nutrițional, boli autoimune, alergii și intoleranțe alimentare ș.a. Marele paradox, în cazul acestor afecțiuni, este că deși sunt catalogate ca boli de nutriție, acestea sunt tratate preponderent cu medicamente, planul nutrițional personalizat, lipsind cu desăvârșire.

Întrucât aceste boli sunt în strânsă conexiune cu starea de sănătate a celulei iar celula pentru a fi sănătoasă are nevoie de oxigen și nutrienți, cei vitali și nu cei pe care îi alegem noi preferențial, s-ar putea accepta în mod tacit, că nu  există niciun medicament care să vindece o boală nutrițională, ci doar să ascundă evoluția bolii sub aparențe înșelătoare, prin diminuarea simptomelor. Pentru a vindeca aceste boli se impune cunoașterea mecanismelor care stau la baza declanșării acestor afecțiuni și nu tratarea simptomelor generate de acestea. Datorită medicinei cuantice și bio-chimiei, la ora actuală aceste mecanisme sunt cunoscute și nu ar trebui să mai existe impedimente în vindecarea acestor boli.

Spre exemplu în tratarea cancerului o mare greșeală care se face este a considera aceste malignități drept cauză și a crede că distrugerea lor duce la videcare. Aceste tumori maligne nu sunt altceva decât niște efecte secundare ale dereglărilor apărute în funcționarea celulelor normale. Orice tratament, în acest sens, care țintește doar suprimarea celulelor maligne fără a interveni în blocarea mecanismelor care determină transformarea celulelor sănătoase în celule maligne, este un tratament inutil, urmat de recidive și de efecte adverse serioase cu urmări binecunoscute.

Un alt exemplu cu tratamente eronate, este cazul bolilor autoimune, care înregistrează o creștere accentuată. Primul pas în dezvoltarea bolilor autoimune este expunerea organismului la alimente și substanțe agresoare în paralel cu existența unei diete deficitare în anumiți nutrienți. În mod eronat se crede că rolul sistemului imunitar este să protejeze organismul, doar de afecțiuni cauzate de bacterii, virusuri, paraziți sau celule dezvoltate anormal, și să atace doar în aceste cazuri. Ceea ce nu se știe, sau se știe prea puțin, este faptul că multele boli autoimune sunt declanșate în proporție covârșitoare, nu de paraziți, bacterii sau virusuri, ci de alimente. Bolile autoimune nu se încadrează toate la aceleași simptome,  epidemiologie sau patologie, dar au o origine comună. Bolile autoimune nu se manifestă imediat la contactul cu aceste alimente și substanțe, putând trece ani de zile, mai mulți sau mai puțini, până la primele simptome, în funcție de cantitatea și frecvența cu care se aduc aceste substanțe în organism și în funcție de nutrienții lipsă din dietă. Totul este în regulă până când alegerile nutriționale ”sănătoase” reușesc să strice anumite echilibre interne și să creeze mediul și puntea de pătrundere a substanțelor agresoare în organism. Pătrunse în interiorul corpului uman, particulele din aceste alimente și substanțele agresoare, interacționează cu diferite organe sau elemente constitutive ale acestora, atașându-se de ele și generând efecte toxice, carcinogenice, genetice și disfuncții reproductive. Aceste interacțiuni-atașări, pot fi pe pancreas, creier, glande salivare sau lacrimale, tiroidă, articulații, piele, trombocite, mielină etc. Inclusiv ADN-ul poate fi ținta acestor substanțe agresoare. Odată stabilizate și atașate de organisme, aceste substanțe vor fi detectate de sistemul imunitar care își va face datoria și va declanșa atacul asupra acestor intruși, odată cu distrugerea lor distrugând și celulele din țesutul organelor de care s-au atașat. În ziua următoare acest proces va fi reluat și va continua pemanent, întrucât, zi de zi, noi substanțe agresoare vor ajunge in organism și se vor atașa de organele în cauză. Terapiile și tratamentele cu imunosupresoare și corticosteroizi ameliorează simptomele acestor afecțiuni, inducând o oarecare stare de bine, însă dozele vor crește mereu generând efecte adverse pe măsură iar în momentul în care sunt întrerupte, se constată că boala a evoluat și este mult mai agresivă, ca urmare creându-se un cerc vicios în care bolnavul va recurge din nou la medicamente. Bineînțeles, este o abordare eronată, întrucât nu sistemul imunitar este cauza acestor afecțiuni. Mai mult decât atât, un sistem imunitar reprimat lasă organismul fără apărare și expus bacteriilor și virușilor. Abordarea eficientă în vederea vindecării este mult diferită și ceea ce trebuie făcut în acestă direcție este stoparea expunerii la substanțele agresoare simultan cu crearea condițiilor necesare decuplării punții care asigură transportul acestor substanțe către organele țintă, altfel, orice scăpare, orice eroare nutrițională, va reiniția atacul sistemului imunitar asupra propriului organism.

De asemenea, nici în alte boli nutriționale situația nu este diferită. Dacă un diabetic renunță la medicație, va înregistra o creștere marcantă a valorilor glicemice, ceea ce înseamnă că tratamentul făcut până la momentul respectiv a fost destinat doar corecției glicemiei și nu înlăturării cauzei și vindecării. La fel se întâmplă și în cazul hipertensiunii arteriale când renunțarea la tratamentul medicamentos va duce la creșterea valorilor presiunii sanguine, semn că nu s-a produs nicio schimbare în starea de sănatate.

Toate aceste stări de fapt, nu pot fi schimbate dacă nu se intervine asupra mecanismelor declanșatoare ale acestor boli. Din nutrigenomică se știe că alimentele influențează în mod direct expresia genelor. Se știe de asemenea că expresia genelor influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală a unui om. In concluzie, alimentele influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală și tocmai de aceea bolile nutriționale, precum diabetul, obezitatea, bolile autoimune, cancerul etc, nu pot fi vindecate numai cu medicamente, oricât de mult s-ar încerca.

Dacă nu cunoști, nu înseamnă că nu există

Bodybuilding și dietă

Am fost întrebat de mai mulți practicanți de bodybuilding, care este dieta ideală și ce trebuie să mănânce pentru a avea rezultate optime. Este adevărat că masa musculară care se obține depinde de anumiți factori, inclusiv de alegerile nutriționale.

Există un trend care trenează de mult timp în comunitatea practicanților acestui sport și anume încărcarea cu carbohidrați. Sunt foarte mulți practicanți care atât înainte cât și după terminarea antrenamentelor consumă carbohidrați complecși, băuturi energizante, băuturi pentru sportivi, batoane energizante, ciocolată, fructe și chiar băuturi "sănătoase", cum ar fi apa cu vitamine. Încărcarea cu carbohidrați nu este cea mai benefică modalitate de a câștiga mușchi și de a îmbunătăți performanțele. Este greșită concepția că numai carbohidrații conferă energie organismului. Energia se obține în mitocondrii, prin intermediul ciclului Krebs, din glucide, proteine și lipide și nu numai din glucide. Dacă se dorește maximizarea beneficiilor exercițiului fizic atunci trebuie reconsiderate strategiile nutriționale și alese acele alimente care conferă energie fară a aduce în schimb efecte nedorite .

În general se crede că există doar un interval de două ore după exerciții care permite corpului să optimizeze repararea și creșterea musculară și că asigurarea nutrienților potriviți, cum ar fi proteinele din zer, în acest timp este esențială.

Da, este adevărat că imediat după provocarea leziunilor la nivelul țesutului muscular organismul inițiază, declanșează, procesul de reparare, de refacere, a țesuturilor afectate. Acest proces însă nu se limitează, așa cum se crede, doar la intervalul de două ore după antrenamente. Procesul de refacere a țesutului muscular lezat, care înseamnă chiar creșterea masei musculare, se derulează pe perioade mai lungi de timp. Dacă se dorește se poate face o analogie cu țesuturile lezate în urma unei căzături când organismul declanșează mecanismele homeostaziei de apărare și refacere, imediat. Prima dată intervin mecanismele de stopare a sângerării, urmează formarea unei escare și inițierea procesului de refacere a țesutului lezat, proces care se derulează pe perioade diferite de timp în functie de amploarea leziunilor. Dacă este o simplă zgârietură procesul de refacere durează căteva zile, dacă este o leziune mai amplă poate dura săptămâni. În concluzie timpul de refacere, de creștere, a țesutului muscular nu se derulează doar pentru o perioadă de două ore, ci pentru perioade mai mari de timp (24-48 de ore). Exercițiile de mare intensitate cu greutăți mari provoacă leziuni mai ample decât cele de mică intensitate și perioada de timp necesară pentru sinteza proteinelor musculare este de asemenea corelativ mai mare.

De ce sunt importante aceste aspecte? Creșterea masei musculare, refacerea țesutului muscular lezat, necesită prezența hormonului de creștere. Consumul de carbohidrați, atât înainte cât și după antrenament, va inhiba capacitatea corpului de a produce hormonul de creștere care este atât de necesar acestui proces. Prin urmare consumul de băuturi sau batoane energizante, ciocolată, miere, fructe sau mese de carbohidrați, va diminua creșterea musculară, chiar dacă se administrează proteine din zer. Pentru o eficiență maximă, ar fi bine ca eliminarea carbohidraților să se deruleze pentru o perioadă de minim 24 de ore după antrenament. Sinteza proteinelor musculare, când leziunile sunt ample, se întinde până la 48 de ore. Întrucât nevoia de proteine și de aminoacizi esențiali pentru reconstrucția țesuturilor este imediată, este bine ca înainte cu 30 de minute și după antrenamente la o oră, să se administreze câte o porție de proteine cu absorbție rapidă, respectiv pulbere din zer, aceasta fiind cea mai bogată în leucină.

Leucina obținută din alimente este forma ideală care poate aduce beneficii musculare fără efecte secundare. Concentrațiile mari de leucină, izoleucină și valină se găsesc în produsele lactate, în special proteina din zer și brânză de calitate precum urda și brânza Cheddar. Concentratul de proteină din zer conține 8% leucină, brânza Cheddar 3,4%, pe locul al treilea fiind carnea slabă de vită cu 1,7% leucină. Atenție, laptele dulce trebuie evitat!

După cum se poate vedea, proteina din zer este ideală pentru a obține cantități suficiente de leucină în dietă. Pentru a obține 8 grame de leucină este nevoie de 100 de grame de proteină din zer, comparativ cu 600 g carne de pui, sau 500 g mușchi de vită, 600 g migdale, sau albușul de la 15 ouă, sau 27 de litri de lapte de vacă. Ca urmare nu trebuie făcută o supraalimentare cu carne, ouă și lactate, atâta timp cât există proteina din zer.

Trebuie acordată atenție și la mărimea porțiilor și la alegerile alimentare. Contrar opiniei populare, dimineața nu este momentul ideal pentru a mânca mese mari, deoarece în acest timp corpul desfășoară procese de eliminare, de detoxifiere. Așa este structurat genomul uman. Înaintașii noștri, care ne-au amprentat genetic, aveau cea mai importantă masă după ce se întorceau de la vânătoare și de la cules, adică mai după-amiază spre seară când terminau de pregătit  ceea ce au adus. Dimineața mâncau puțin sau își luau hrană ” la pachet” , din ceea ce rămânea de seara, pentru a putea alerga pentru câștigarea hranei și a nu fi îngreunați și încetiniți de un stomac prea plin.

Cel mai important aspect nu este ce să se mănânce, ci ce să nu se mai mănânce. În concluzie, pentru a avea rezultate maxime trebuie reduse mesele de carbohidrați în timpul antrenamentelor, pentru a permite eliberarea hormonului de creștere, acest lucru fiind mai important decât sursa de energie, și nu trebuie neglijate grăsimile omega-3 care ajută eficient la creșterea masei musculare!

Ne tratăm, precum ne nutrim...

                                            Bilogia ne invata cat de perfect este corpul uman,
                                            medicina, cat de imperfect este.

          De-a lungul timpului s-a demonstrat că nutriția are valentele necesare tratarii si vindecarii bolilor și că este cel de-al treilea element vital dupa aer si apa. Umanitatea a evoluat si, in prezent, domeniul plantelor medicinale detine laboratoare de cercetare cu unele dintre cele mai inalte si sofisticate tehnologii din lume. Totusi, stiinta a avut nevoie de decenii, chiar secole, pentru a prelua ceea ce era evident si de maxima eficienta in medicina naturistă, in cazul nutritiei durand chiar mai mult. Fiindca acum omenirea detine cunostinte largi despre cum functioneaza celulele umane, dar si celulele din plante, este mai simplu de inteles de ce nutritia aste atat de importanta pentru a mentine starea de sanatate si mai ales cum pot fi utilizate aceste cunostinte in tratarea diferitelor boli.

         Foarte multi medici cand sunt intrebati de catre pacienti daca ar fi bine sa urmeze si o terapie nutritionala sau un tratament naturist, zambesc ironic. Nu va asteptati  ca toti medicii sa inteleaga profunzimea stiintifica a efectului nutritiei asupra bolilor, intrucat nu toți au pregatire in acest sens. Pentru acest lucru este nevoie de cunostinte in domeniul biofizicii, biochimiei nutritionale si medicinei cuantice, de corelare a acestora si nu in ultimul rand de o abordare holistica. Cunoasterea universului uman a inregistrat o evolutie insemnata in ultimul timp, datorita medicinei cuantice care a depasit limitele impuse de catre medicina alopata si care a demonstrat prin metode stiintifice incontestabile caracterul dual, material si energetic, al celulei umane, al atomilor si moleculelor care ne compun. Aceste procese cuantice si electromagnetice joaca un rol determinant, hotarator, in structurarea si organizarea, mai bine spus autoorganizarea, materiei vii, adica, implicit, in autorepararea si autovindecarea celulei umane, in functie de nutrientii (combustibilii) oferiti spre functionare, adica de ceea ce punem în farfurie. Nu de foarte mult timp, lumea stiintifica a inceput sa ia in considerare conceptul de sinergie in nutritie. Acum exista studii si explicatii stiintifice  depre modul in care nutritia dicteaza in mod direct starea de sanatate sau boala a fiecarui om. Sanatatea fiecaruia dintre noi este foarte dependenta de substantele nutritive. Un program nutritional, daca este bun si nu se impune altfel, este mai eficient decat orice tratament. Ar fi bine ca ignorantii si retrograzii sa-si indrepte atentia catre nutrigenetica si nutrigenomica, pentru a intelege mai bine aceste procese. Un program nutrițional, cand este conceput printr-o abordare holistică și bună corelare cu cauzele patologice, poate elimina multe dintre afectiunile cu care se confrunta omenirea la ora actuala.

         Majoritatea pacientilor crede ca toti medicii stiu acelasi lucru in domeniul medicinei, ca toti sunt bine informati in privinta bolilor pe care le trateaza. Din pacate lucrurile se opresc la tratamentul medicamentos. Cea mai mare parte a medicilor nu stiu multe lucruri despre nutritie, in special in cazul anumitor boli. De exemplu, neurochirurgii si neurologii , in general, stiu foarte putin in privinta efectelor nutritiei asupra functionarii creierului sau a utilizarii acesteia in tratarea bolilor neurologice. Acelasi lucru este adevarat pentru cei mai multi specialisti din domeniul medical alopat, in special oncologi. In ciuda faptului ca se stie de multi ani ca anumite alimente si componente alimentare pot creste si accelera semnificativ dezvoltarea si raspandirea cancerelor, oncologii, din nestiinta, le permit adesea pacientilor sa consume aceste alimente, toate acestea cu concursul multor dieteticieni din spitale. Acestia nu par sa fie constienti de aceste relatii importante intre cancer si nutritie. Nutritia sustinuta de multi oncologi si dieteticieni oncologi este de zeci de ori mai periculoasa, in ceea ce priveste stimularea dezvoltarii cancerului, decat cancerul in sine. Este de-a dreptul inspaimantator sa vezi ceea ce le este sugerat pacientilor care sufera de cancer in privinta regimurilor alimentare.  Un program de nutritie bine conceput poate imbunatati starea de bine a pacientilor care sufera de cancer, reduce complicatiile si efectele secundare ale tratamentului conventional si chiar ii sporeste eficacitatea.

          In pofida progreselor fantastice facute in domeniul tratamentului nutritional al cancerului si a altor boli, marea majoritate a medicilor nu are aceste cunostinte. Ca urmare, nu doar ca le vor face rau pacientilor dandu-le sfaturi nutritionale care vor duce la accelerarea bolii, dar le vor refuza tratamentele nutritionale care pot face tratamentele conventionale mai sigure si mai eficiente.

          In trecut, in cazul persoanelor care aveau o dieta bogata in fructe si legume, oncologii au observat ca rata imbolnavirilor de cancer era mai mica.  Chiar daca aceste lucruri erau evidente, lumea medicala si oncologii isi doreau altceva, care sa nu fie la indemana tuturor si s-au orientat spre tratamentele farmaco-chimio-terapeutice si radiologice, intrucat aceste lucruri aveau mai multa ”stiinta” in spatele lor. Chiar dacă cei mai multi medici oncologi si de alte specialitati nu cunosc nimic din vasta literatura stiintifica nutritionala, ei continua sa descurajeze pacientii sa apeleze la tratamente nutritionale cu indicatia ca le-ar dauna, aspecte neconsemnate in studiile stiintifice efectuate si validate.

         Stiinta in orice domeniu (domeniul medical nu face exceptie) este reprezentata de totalitatea cunostintelor detinute de umanitate la nivel mondial si nu poate fi fractionata preferential, in functie de interese. Intrucat scopul trebuie sa fie unul de vindecare a bolnavilor si nu altul, este necesara punerea in comun a cuceririlor stiintifice din biologie si medicina alternativa cu cele din medicina alopata, deoarece creeaza terenul pentru obtinerea celor mai bune rezultate in implementarea unui tratament.

                                               Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.

Un preț prea mare...

  Este important să realizăm că beneficiile reducerii grăsimii abdominale merg mult dincolo de estetică. Grăsimea abdominală (grăsimea viscerală care se depozitează în jurul organelor interne) eliberează proteine și hormoni care pot provoca inflamații, care la rândul lor pot afecta arterele și ficatul, influențând modul în care organismul descompune zaharurile și grăsimile. Excesul de greutate corporală contribuie la creșterea riscului anumitor tipuri de cancer. Surplusul de grăsime corporală afectează funcția sistemului imunitar și stimulează inflamația, modulează nivelurile anumitor hormoni și factorii care reglează creșterea celulară. Inflamația cronică asociată cu acumularea de grăsime viscerală poate declanșa o gamă largă de boli sistemice în strânsă legătură cu sindromul metabolic. Acesta este motivul pentru care acumularea de grăsime în plus în jurul taliei este legată de diabetul de tip 2, boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale, precum și alte boli cronice.

   Reducerea stratului de grăsime de pe abdomen este foarte importantă, însă nu mai puțin importantă este metoda aleasă pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Meteodele de a slăbi sunt diverse, dar, nu toate sunt sănătoase. Trebuie făcută o diferențiere clară între diversele metode de a slăbi și implicațiile acestora asupra sănătății. Metodele de slăbire care folosesc rezecția gastrică sau utilizarea diureticelor au efecte dezastruoase. Singurele metode eficiente și sigure sunt cele bazate exclusiv pe dietă. Unele diete bazate pe shake-uri sau batoane proteice, sunt diete de înfometare cu produse de sinteză, care vor duce la efectul yo-yo și probleme de sănatate. O dieta trebuie sa fie bine echilibrată și alcătuită numai din produse naturale, să cuprindă toate principiile alimentare, să nu înfometeze și să aducă un plus în starea de sănătate.

          Sunt persoane care încearcă cu disperare să scape rapid de  kilograme și adesea apelează la diretice, laxative și substanțe care stimulează arderile. Diureticele sunt concepute să elimine din corp excesul de apă în anumite situații patologice, și nu duc la acea scădere în greutate pe care o așteaptă cel în cauză. Folosirea diureticelor, laxativelor și a altor stimulente pentru scăderea în greutate este asociată cu tulburări de alimentație și inclusiv de sănătate. În anumite cazuri, pentru a se putea obține câștiguri mascate din vânzarea acestora, se asociază câte o dietă, cu scopul de a induce lumea în eroare, pentru că de fapt procesul de slăbire se datorează dietei și nu acestor substanțe. Pentru edificare renunțați la dietă și veți observa că fiolele și prafurile nu mai dau randament. Dacă, în schimb, respectați dieta, dar renunțați la fiole și prafuri, veți constata că dieta funcționează fără aceste substanțe.

         Se poate obține o reducere a greutății și cu astfel de substanțe, dar pierderea în greutate durează doar pe perioada în care se administrează. Înainte de a apela la astfel de metode de slăbit ar fi bine să consultați mai întâi un medic specialist cardiolog sau internist pentru a discuta despre siguranța utilizării lor!

         Printre efectele  secundare dupa administrarea acestor substanțe, fie sub formă lichidă sau solidă, se numără dureri de cap, oboseală, sete și dificultăți de coordonare. În cazuri extreme, acestea pot provoca afecțiuni medicale care pun viața în pericol, cum ar fi insuficiența renală sau hepatică și dereglări de ritm cardiac. În plus, recâștigarea rapidă a greutății poate duce la dispoziție oscilantă și depresie. Utilizarea diureticelor ca ajutor pentru pierderea în greutate poate duce la efecte secundare periculoase cum ar fi crampe musculare, niveluri reduse de sodiu în sange, dezechilibre electrolitice, palpitații cardiace, aritmii si deces. Abuzul de diuretice poate provoca deshidratare, ulcere gastrice, pierderi de minerale, dezechilibre în fluidele corporale și scaune cu sînge. De asemenea abuzul de diuretice, laxative și alte substanțe pentru scăderea în greutate, poate duce la o rezistență crescută din partea organismului, determinând o mărire a dozelor pentru a obține aceleași rezultate.

      În concluzie, dacă se iau diuretice prea mult timp sau substanțe care stimulează arderile, corpul poate deveni dependent de ele, necesitând intervenția medicală pentru corectare. Utilizarea pe termen lung și abuzul pot avea efecte secundare devastatoare și ireversibile pentru care ai mai și plătit bani mulți. Aceste substanțe reduc doar temporar greutatea corporală. Pentru a obține o schimbare reală în compoziția corpului și pentru a observa o pierdere în greutate mai mare și de durată, în condiții de siguranța trebuie căutată o abordare reală și eficientă a modului de a slăbi. Diureticele spre exemplu se folosesc doar în cazul unor afecțiuni și cu prudență, din cauza riscurilor  asociate. 

       O altă metodă de a slăbi rapid dar cu consecințe pe măsură este rezecția gasctrică. Această metodă este folosită pentru persoanele cu obezitate complicată, morbidă, întrucât riscurile post-operator pe termen lung par să fie mai mici decât riscul iminent de deces din cauza obezității. A recurge însă la această metodă, pentru persoanele cu obezitate de gradul II și III, reprezintă o alegere mai mult decât neinspirată, aș putea spune chiar dezastruoasă. Toate acestea întrucât, cel mai probabil, celor în cauză nu le sunt prezentate decât beneficiile, riscurile fiind lăsate deoparte, poate din neștiință, sau prezentate prea târziu din indiferență. Această metodă de a slăbi se bazează pe reducerea numărului de calorii absorbite, fie printr-o procedură restrictivă, fie prin malabsorție.      

    Modificarea tractului gastro-intestinal afectează absorbția și cadrele medicale ar trebui să avertizeze pacienții de posibilele deficiențe ale micronutrienților și de simptomele și efectele produse de aceste deficiențe. Această condiție de înfometare a organismului și malabsorția se vor manifesta, din păcate, nu numai pe perioada reducerii grăsimii corporale ci pe perioada întregii vieți. Problemele majore vor incepe după aproximativ unu până la doi ani de zile de la intervenția chirurgicală, pacienții necesitând supraveghere medicală permanentă iar medicii în cauză trebuie să fie familiarizați cu sindroamele postoperatorii care rezultă din deficiențele nutritive specifice ale vitaminelor B12, B1, acidul folic, vit. A, D și K și mineralele fier, calciu, zinc și cupru.

        Deficitul de fier este comun tuturor celor trei tipuri de intervenții chirurgicale bariatrice. Anemia poate fi secundară deficitului de fier, deficienței de acid folic și chiar deficitului de vitamina B12. Deficitul de vitamina B1 poate genera neuropatii periferice. Problemele pe termen lung, cum ar fi modificările metabolismului osos sau complicațiile neurologice, trebuie atent monitorizate, putând apărea unele complicații, cum ar fi demineralizarea osoasă din cauza deficienței de vitamina D, pierderea părului secundară deficienței de zinc sau degradarea vederii pe timp de zi datorată deficienței de vitamina A. Cu alte cuvinte, toată viața vor trebui administrate suplimente.

       Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, după o perioadă scurtă de timp, de câteva luni de zile de la intervenția chirurgicală, se va instala sindromul aderențial, tocmai ca urmare a acestei intervenții, cu efecte deloc de neglijat. Și ca o încununare a tuturor acestor lucruri, dupa aproximativ 10 ani de zile de la rezecția gastrică, începe să apară cancerul pe bontul gastric. 

      Și toate acestea pentru a slăbi fără vreun efort din partea celui în cauză și doar pentru a-și putea satisface în continuare viciile gustative. Cei care recurg la astfel de metode cred că după operație pot mânca în liniște tot ce-și doresc. Nimic mai greșit! Păstrarea vechilor obiceiuri alimentare conduce din nou spre obezitate (sunt multe cazuri), dar de această dată nemaifiind nimic de tăiat, cel în cauză este nevoit, în cele din urmă, să recurgă la o dietă pe care ar fi putut să o abordeze de la bun început.  
       Un preț mult prea mare, plătit din comoditate, lipsă de determinare sau lipsă de informare.

Autismul... din culise

      Biologia ne invata cat de perfect este corpul uman, medicina, cat de imperfect este

      Intotdeauna cand se vorbeste despre autism, toata lumea fuge cu gandul la psihiatru si la faptul ca autismul este o boala a creierului. Intotdeauna cand vine vorba despre autism in mod automat oamenii se gandesc la terapia ABA. Publicitatea si-a facut bine datoria si a reusit sa imprime la nivel de subconstient ceea ce este atat de necesar unor mecanisme si sisteme. Aceste mecanisme, bine coordonate, produc o multime de avantaje celor care le administreaza dar nu si autistului.

   Parintii copiilor din occident au cam abandonat terapiile comportamentale din cauza ineficientei lor. Aceasta ineficienta este semnalata si in mediile universitare de catre unii profesori. Cu toate ca aceste terapii au fost demult abandonate, noi le-am importat. La noi vor functiona. Cu siguranta cei din occident au fost nepriceputi. Specialistii nostrii o sa le aplice cu succes. Unii au impresia ca ei vor trage lozul castigator. Îmi pare rău să o spun dar, toate lozurile sunt necastigatoare, aceste terapii nu au dat rezultate elocvente niciodata, dar sunt mentinute intrucat aduc profituri uriase. In tarile dezvoltate unde cheltuielile cu tratarea autismului sunt decontate de casele de asigurari de sanatate, sumele de bani rulate sunt imense. Numai in SUA si Marea Britanie, costurile anuale sunt estimate a se apropia de 300.000.000.000 de dolari si bat de departe costurile cu orice alta boala. Ar mai fi interes sa se schimbe ceva cand lucrurile merg asa de bine? Cat costa, in Romania, terapia ABA pentru o luna de zile? 500 de Euro? Pentru un an, 6000 de Euro? Parintii care au bani se conformeaza imediat, doar este o terapie recomandata de sistem. Nu? Si in cazul diabetului, tot la recomandarile sistemului, nici macar un diabetic nu se vindeca, ba mai mult sfarseste distrus de insulina, in matrita diabetica. Sistemul este cel care nu lasa sa iasa la vedere terapiile eficiente, intrucat sunt prea simple si nu sunt rentabile. Cu 400-500 de Euro, cost total, iti vindeci copilul de autism si ADHD, acasa, fara antipsihotice si terapii de eficienta minima. Da, dar in acest caz ar disparea toate centrele si asociatiile de autisti, s-ar pierde o multime de locuri de munca, s-ar desfinta toate forurile si unii ar pierde functii importante si remunerate, nu ar mai circula bani destinati acestui sector etc. Si toata aceasta industrie pe seama copiilor cu autism, care, din pacate, nu vor fi vindecati niciodata cu astfel de terapii. Uitati-va in jur si observati evolutia minima, nesemnificativa, pe care o inregistreaza acesti copii dupa ani de zile de terapii nefunctionale. Lucrurile nu se vor schimba, atata timp cat exista interese financiare de grup si functii remunerate in cele mai multe dintre aceste ONG-uri. Imi amintesc cum cu ani in urma, la una dintre cele mai mari asociatii de autism din tara, am comunicat celor din conducere ca exista posibilitatea inlocuirii terapiilor ineficiente, indelungate si foarte costisitoare, cu soluții ieftine de scurta durata si care ofera copiilor cu autism o sansa reala de vindecare. Raspunsul a fost NU. Nici macar nu au dorit sa afle despre ce este vorba. Abia dupa aceea am inteles atitudinea negativista si faptul ca existenta acestor asociații este legata in mod strict de existenta autismului si de sponsorizari si nicidecum de vindecarea acestuia.

     Am vazut de asemenea, cum unii specialisti si parinti sunt mirati, cum de, la nivelul actual al tehnologiei, nu s-a descoperit nicio pastila care sa vindece autismul, cum de nu a aparut vaccinul antiautism! Nici nu au cum sa existe astfel de solutii. Autismul nu este o afectiune care poate fi combatuta cu pastile si vaccinuri. Autismul este o exprimare la nivel cerebral a unor disfunctii celulare interne. Atentia trebuie indreptata spre corectarea acestor disfunctii si nu spre modelarea comportamentului in functie de exprimarea la nivel cerebral a acestora. Spre exemplu, in cazul alcoolismului, solutia nu consta in incercarea de a modela comportamentul si a adapta alcoolicul, in starea sa de betie permanenta, la cerintele societatii, intrucat nu s-ar obtine niciun rezultat, ci in eliminarea cauzei, respectiv eliminarea alcoolului. Autismul este o alta forma de intoxicare a creierului, ceea ce duce la comportamente specifice TSA, iar solutia in niciun caz nu este modelarea comportamentului copilului sub aceasta stare. Este inutil si ineficient, dupa cum demonstreaza rezultatele. Soluția este scoaterea lui din aceasta stare prin inlaturarea sursei generatoare si corectarea disfunctiilor biologice.

      Intotdeauna, in cazul oricarui fenomen, fie el fizic, chimic, biologic, pentru a-l intelege, trebuie cautata cauza primara, radacinile generatoare ale cauzalitatii si nu cauzele intermediare. In cazul autismului, se mosteneste vechea meteahna din medicina alopata de a considera factor de cauzalitate penultimul efect dintr-un lant de efecte si se procedeaza la tratarea efectului final. Cum? Simplu: se izoleaza din punct de vedere patologic, organul afectat, creierul in speta, si se incepe bombardarea cu antipsihotice, antiepileptice si terapii comportamentale fara aderenta, ca doar creierul este vinovat de comportamentul autistului. Din punct de vedere biologic nu poti face aceasta izolare, intrucat corpul uman este un tot unitar si functioneaza ca atare. Acest lucru se vede clar, ca tratand creierul nu se vindeca nimeni de autism. Biologia ne invata cat de perfect este corpul uman, medicina alopata cat de imperfect este. Pentru tratarea acestei afectiuni, dar si a altora, trebuie actionat direct la sursa generatoare, la izvorul cauzei, asupra acelui factor declasator care, asemenea unui perpetuum mobile sau ca o prima piesa declansatoare dintr-un domino, genereaza, zi de zi, acel lant de fenomene care se finalizeaza la nivelul creierului imprimand acele comportamente tipice in TSA. Oricum conceptul de a trata independent un organ de restul corpului este incriminat de multi oameni de stiinta, insa lucrurile nu se vor schimba prea curand, intrucat atat de mari sunt profiturile incat nimeni si nimic nu vor putea opri acest mecanism.

      Terenul pentru dezvoltarea autismului este pregatit inca din timpul sarcinii sau chiar dinainte. Nu trebuie cazut in clasica plasa si aruncata vina asupra altora, asupra ecografiilor, asupra vaccinurilor etc. Este adevarat ca un vaccin ar putea fi picatura care face sa se reverse paharul, dar este doar o picatura intr-un pahar deja plin, adica, asa cum am spus, pe un teren deja pregatit. In proportie covarsitoare, de peste 95%, autismul este cauzat de unele tratamente medicamentoase si de stilul de viata, derulate de mama atat inainte de sarcina cat si in timpul sarcinii. Aceste mame au de asemenea o abatere importanta de la nutritia corecta ceea ce duce implicit la o nutritie celulara deficitara in anumiti nutrienti si excedentara in antinutrienti, ceea ce genereaza dezechilibre celulare hotaratoare, determinante, in instalarea autismului. De obicei, sunt acele mame care abordeaza obiceiuri alimentare la modă, autismul fiind o emblema a civilizatiei moderne. 

      Toate aceste dezechilibre ar putea fi corectate, ar putea fi contracarate, contabalansate, daca s-ar sti duce razboiul din farfurie, pentru ca de fapt punctul de inflexiune se afla in farfurie. Lupta impotriva autismului ar fi castigata daca s-ar castiga razboiul din farfurie. Razboiul din farfurie? Ce ciudat suna! Ce stupid, ar spune unii! Din pacate acest razboi, de o importanta covarsitoare, este pierdut de marea majoritate a parintilor si implicit de copiii lor. Mai intai acest razboi il pierd mamele, inainte de sarcina, iar dezechilibrele dobandite se pastreaza si se perpetueaza mai apoi de-a lungul sarcinii, continua post-partum, ca in cele din urma sa se rasfranga asupra copilului prin organizarea unei farfurii gresite atunci cand se incepe diversificarea. Gata. Autismul este la el acasa. Mai trebuie doar confirmat clinic.

     Vindecarea autismului necesita shimbarea opticii, evadarea din inchisoarea mintii si o abordare holistica in care elementul central sa fie autistul si nu terapia, sa se tina cont de cauze si nu de efecte iar terapia sa fie structurata dupa cerintele cauzale si bio-fizice ale copilului si nu dupa grila de reducere a simptomelor. Toata lumea se repede spre terapii comportamentale. Chiar nu se vad rezultatele? Timpul pierdut al acestor copii, nu-l mai poate recupera nimeni.

      Autismul este un tribut platit civilizatiei, obiceiurilor nesanatoase si stilului modern de viata. Nu exista vaccin contra civilizatiei, nu exista pastile contra stilului de viata, asa ca asteptarile pentru un vaccin sau o pastila minune sunt zadarnice. Autismul este o afectiune a civilizatiei moderne, a lumii antibioticelor, a anticonceptionalelor, a antiinflamatoarelor, a unor tratamente medicamentoase, uneori a unor optiuni de a naste, toate acestea incununate de o alimentatie gresita.

                    Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.

Frumusetea pielii, vine din interior...

       Multe persoane cred ca frumusetea pielii si a tenului se obtine cu creme si lotiuni sau tot felul de substante si tratamente chimice, cand de fapt, frumusetea naturala a pielii provine din interior si este strans legata, din nou, ca si in alte situatii, de banala dar atat de importanta farfurie. Exista un numar de alimente importante pe care trebuie sa le consumi, daca vrei o dieta pentru o piele frumoasa si sanatoasa. Intrucat se exagereaza cu expunerea la soare, vitaminele C si E, alaturi de seleniu, daca sunt introduse in alimentatie, previn daunele provocate de razele UV si imbunatatesc aspectul pielii ridate. Astfel: nucifere, in special migdale (vitamina E-lupta impotriva radicalilor liberi si mentine pielea umeda si catifelata); citrice si patrunjel (vitamina C-ajuta la producerea de colagen); carne de peste - cod,somon etc. (seleniul si acizii grasi omega 3-fac pielea mai rezistenta si reduc ridurile – pentru vegetarieni omega 3 se ia din ulei de in), vegetale rosii si verzi (contin vitamina A care previne imbatranirea prematura a celulei).

       Alcoolul si cafeaua dezhidrateaza pielea si accelereaza procesul de imbatranire si de dezvoltare a ridurilor, alaturi de fumat.

       Intrucat frumusetea pielii provine din interior, este bine sa stii ce sa mananci, dar cel mai important lucru este sa stii ce sa nu mananci. De exemplu, rezistenta organismului la insulina si leptina accelereaza sensibil procesul de imbatranire care afecteaza atat interiorul cat si exteriorul corpului, astfel incat este foarte important sa mentii scazute nivelele insulinei si leptinei daca vrei sa-ti mentii un look tanar. Cel mai eficient mod de a face acest lucru, este de a reduce sau de a elimina  zaharul din dieta zilnica. Mananca seminte, vegetale, proteine de calitate si grasimi sanatoase ca uleiul de masline, ulei sau unt de cocos, unt din lapte si, daca se poate, toate sa fie  ecologice. Evita daca este posibil medicamentele luate inutil si bea apa plata suficienta.

        De asemenea, fiind plin sezon estival, nu uitati ca razele UV cauzeaza 90% din daunele aduse pielii, prin urmare nu va expuneti la soare, pentru inceput, in primele zile, mai mult de 30 de minute si aceasta in doua reprize, pana cand melanocitele vor produce suficient pigment pentru a va asigura protectia necesara fata de razele solare.

        Unele dintre cele mai raspandite „credinte” cu privire la ingrijirea adecvata a pielii sunt de fapt mituri, unul dintre acestea fiind incredintarea ca trebuie evitata orice expunere la soare si solar sau ca este mai bine sa se foloseasca lotiuni de bronzare fara soare (autobronzante) decat sa se stea la plaja.

De asemenea, in mod eronat, se crede ca produsele pentru ingrijirea pielii care se gasesc pe piata sunt sigure cand de fapt multe dintre acestea contin substante netestate sau cancerigene sau care duc la dezechilibre hormonale, infertilitate etc. Nu uitati ca orice aplicati pe piele va fi absorbit in corp si introdus in fluxul sanguin, pielea fiind o mare poarta de intrare a substantelor in organism iar pentru a avea o piele frumoasa, curata, sanatoasa, trebuie sa te asiguri ca organismul este relativ lipsit de toxine si ca are substantele nutritive necesare.

        De sanatatea si frumusetea pielii tale sunt responsabile unele organe precum ficatul, rinichii, glandele suprarenale, tiroida si intestinele. Daca ai grija ca aceste organe sa fie sanatoase, nutrindu-te optim, si pielea ta va fii frumoasa si sanatoasa.

        Daca vrei cu adevarat sa ai o piele frumoasa, fa exercitii fizice regulate, dormi destul si mananca sanatos!

Ordinea din farfurie...

                                              " O persoana se va face bine,
                                                atunci cand se va fi saturat sa fie bolnava."

                                                                                                              Lao Tse

Intr-o lume, cu multe dezechilibre, care face parte dintr-un univers perfect echilibrat, se intreaba multi, de ce oare nu se vindeca? Raspunsul nu este complicat. Este chiar simplu: Nu vor sau nu li se permite. Nu poti astepta sa te vindeci pastrand acelasi drum, aceleasi obiceiuri, care te-au adus la starea de boala. Nu poti astepta sa te vindeci, rezumand totul la un pumn de pastile si fara ca tu sa faci vreo schimbare. In calea vindecarii asteptate exista un zid, bariere, de care acestia fie nu pot trece, fie nu vor sa treaca. Acest zid in calea vindecarii are cateva componente principale:

                  - dezinformarea

                  - convingerile si ideeile preconcepute

                  - nu se gasesc banii necesari

                  - nu exista incredere

                  - nu exista perseverenta

   De cele mai multe ori, pe oameni ii despart de starea de sanatate sau vindecare, sume mici de bani si cateva luni de dieta si tratament. Pare simplu, nu? Prea simplu.Tot ceea ce cunoastem este simplu iar ceea ce nu cunoastem este complicat. In acest echilibru universal, din care noi facem parte, exista compensare pentru fiecare afectiune. Sunt legi ale universului, principii ale biofizicii si biochimiei, care, oricat de mult ar vrea unii, nu se modifica. Aceste legi si principii, stau la baza vindecarii si starii de sanatate si ca orice lucru maret, sunt simple, exista, sunt reale, fac parte din univers, sunt acolo, nu le inventeaza nimeni, trebuie doar acceptate si folosite. Toate acestea, puse, aranjate, sub forma unui anumit puzzle, ofera raspunsul potrivit in cazul multor afectiuni despre care pana nu demult se credea a fi incurabile. Starea de sanatate si vindecarea, nu sunt direct proportionale cu sumele de bani sau orgolii, asa cum cred unii, ci cu calitatea si nivelul informatiilor pe care le detine fiecare asupra notiunii de sanatate si tratament si care, in final, vor face diferenta.  

   Cum se ridica acest zid!? Iata:         

   Un exemplu foarte bun de dezinformare este diabetul zaharat tip II, o afectiune atat de simplu de tratat, de vindecat, si care totusi face victime pe banda rulanta. Care este cauza, ce se intampla, ce este gresit?! Acesti bolnavi sunt informati gresit asupra acestei afectiuni ( cauze si tratament ) si inca din prima zi in care sunt diagnosticati, accepta informatia primita si pleaca acasa cu aceasta informatie eronata pe baza careia se vor construi viitoarele tratamente si implicit dieta si care vor conduce, fara cea mai mica indoiala, asa cum vedem in jurul nostru si cum am mai spus in alte randuri, spre temuta matrita diabetica, cu membre amputate, cu pierderea vederii, cu afectiuni cardiovasculare, nefropatii etc. In realitate, toate aceste complicatii pot fi evitate, pe acesti bolnavi despartindu-i de starea de sanatate o schema simpla de tratament adecvat  si cateva luni de zile de dieta care sa faca ordine in farfurie.

   O alta situatie critica este aceea in care convingerile nesanatoase ale unora se rasfrang peste propriul interes, periclitand atat sanatatea lor cat si a altora care depind de ei. Un exemplu concludent este dat de cazul unui copil cu autism, care la varsta la care trebuia sa inceapa clasa I nu vorbea si nu se putea comunica cu el decat minimal, in ciuda terapiilor si tratamentelor derulate de-a lungul anilor, prin toate colturile tarii. Le-am explicat parintilor ca pana acum totul a fost lasat in seama specialistilor si ca de acum inainte trebuie sa se implice si ca totul va depinde de ei. Dupa trei luni de dieta si tratament, si-au auzit copilul pentru prima data rostind cuvinte inteligibile si spunand pentru prima data cuvantul mama. Nu la mult timp, unul dintre parintii copilului, m-a anuntat ca renunta la dieta si tratament, intrucat ei sunt convinsi ca acesta a inceput sa vorbeasca nu datorita protocolului terapeutic ( ordinea din farfurie + tratament ) ci datorita slujbelor platite la biserica in aceeasi perioada de timp, pelerinajele pe la manastiri nelipsind nici in anii anteriori. Aici este vorba despre un abandon prematur cauzat de discordante cognitive, de convingeri improprii. Mai mult decat atat, unora le vine greu sa faca efortul de a gati pentru copil, aparte de restul familiei, sau altii considera ca ei stiu mai bine ce trebuie sa manance copilul lor si il trec pe acesta pe dieta care convine propriilor lor convingeri. Aici este vorba despre indolenta la unii si supraapreciere cognitiva la ceilalti. Alti parinti nu gasesc banii pentru tratament, asa de repede cum ii gasesc pentru telefoane de ultima generatie, cu mult mai scumpe decat tratamentul.  Acestea sunt exemple cum acestor copii, chiar daca le surade sansa, aceasta le este spulberata chiar de catre proprii parinti.

   Alt obstacol in calea vindecarii, este lipsa de incredere. Sunt unii care, chiar cunoscand persoane care s-au vindecat de cancer, spre exemplu, sau alte afectiuni grave, facand ordine in farfurie, raman totusi foarte circumspecti si aleg sa stea in expectativa, pana cand boala si tratamentele nepotrivite ii ruineaza si sansele de vindecare devin aproape inexistente.

   Lucrurile stau asemanator si in cazul altor afectiuni precum scleroza multipla sau alte afectiuni autoimune, boala Crohn, RCUH etc., cand dezinformarea, convingerile si prejudecatile il determina pe cel afectat sa se limiteze la medicamente, sa nu faca nicio schimbare in viata sa si in farfurie, facand astfel imposibila vindecarea.

   Toate acestea sunt obstacole in calea vindecarii, ridicate de bolnavul insusi, de familia acestuia sau de specialisti incompleti. Toate aceste obstacole, personalizate, reprezinta un zid, bine construit, de netrecut. Acesta este zidul in calea vindecarii.      

   Vindeca-ti mintea, scapa de capricii si orgolii, inlatura barierele, depaseste-ti limitele, fa ordine in farfurie si  poti sa te vindeci!

       Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.