crucea verde

crucea verde

luni, 11 februarie 2019

Lenevirea metabolismului și dietele




Am fost întrebat de către unele persoane, de ce când părăsesc dietele restrictive, bazate pe cântărirea alimentelor și calculul caloriilor, se îngrașă și de ce nu li s-a modificat metabolismul, așa cum li s-a promis, deoarece inițial li s-a spus că metabolismul li se va modifica și nu se vor mai îngrășa? Deși nu sunt adeptul acestori tipuri de diete, întrucât contravin unor legi ale fiziologiei umane, răspunsul este simplu și, chiar dacă nu ați primit răspuns de la cei care v-au oferit dieta, cele mai bune răspunsuri ar trebui să le găsiți la aceștia.
Corpul uman se află într-o dinamică permanentă și toate fenomenele și procesele interne care se desfășoară sunt probabilistice. Promisiunile unora de reglare a metabolismului sau că în metabolismul individului se produc schimbări ireversibile, nu sunt decât lucruri spuse doar pe jumătate și afirmații cu caracter mercantil și neprofesionale.
Cu aceste diete comerciale, care promit schimbarea metabolismului, se slăbește la fel cum se slăbește cu multe alte diete dar care au costuri mult mai mici. Ceea ce nu li se spune celor care apelează la aceaste tipuri de dietă, este faptul că fiind diete hipocalorice efectele asupra metabolismului sunt de scurtă durată și durează până la faza a III-a sau doar atâta timp cât se urmează o parte din dietă. În momentul în care se părăsește dieta și cântărirea porțiilor, rezultatul se vede imediat. Un răspunsul clarificator și categoric, în această direcție, vine de la medicii și biologii specialiști de la Protecția Consumatorului din Bavaria care atrag atenția că ”la întreruperea acestor diete trebuie luat în calcul efectul yo-yo”. 
Aceaste diete, la rândul lor, au fost evaluate științific: Specialiștii de la AKH-Viena, spun că efectul yo-yo în aceaste diete este programat. Alexandra Kreissl de la Universitatea de Medicină din Viena, catedra de medicină nutrițională, doctor în nutriție și științe medicale aplicate și expert în biochimie nutrițională, alături de prof. univ. dr. Kurt Widhalm, doctor în medicină, specialist în nutriție clinică și medicină nutrițională, în raportul de evaluare științifică a unei astfel de diete care promite mari schimbări metabolice  au concluzionat că: ”La începutul acestui regim alimentar există o pierdere inițială în greutate, dar în cazul în care se dorește o menținere pe termen lung, problema este foarte discutabilă. Trecerea de la faza 2 la faza 3, mai devreme sau mai târziu, conduce la efectul yo-yo. Această dietă nu poate fi recomandată, întrucât se bazează pe elemente fundamentale care în mare măsură contravin recomandărilor nutriționale.”
S-a demonstrat, demult, că teoria caloriilor este, probabil, cea mai mare greșeală ştiinţifică a secolului XX, nenumăratele studii clinice şi epidemiologice conducând  spre aceeaşi concluzie: calculul caloriilor din farfurie reprezintă o practică inutilă, ineficientă şi periculoasă totodată. O dietă cu conținut scăzut de calorii nu duce la un metabolism echilibrat și stabil. De fapt, aceasta duce la situația inversă. Modelul caloric al pierderii în greutate a eșuat în mod lamentabil, ca strategie pentru schimbarea corporală pe termen lung, dar, după cum se vede, există profani, practicieni pseudonutriționiști, care nu cunosc aceste lucruri. Dietele hipocalorice nu funcționează, nu pentru că ar fi neapărat ceva greșit, ci mai degrabă pentru că sunt incomplete.
Walter Willett, cercetător în domeniul nutriției, profesor la Harvard, unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă americani, declară, intransigent, ineficiența şi periculozitatea regimurilor hipocalorice și că „la originea creşterii dramatice a obezităţii în aceste ultime decenii stau recomandările oficiale ale nutriţioniştilor”.
În dietele hipocalorice, aproape întotdeauna se pierde masă musculară. Conservarea masei musculare este importantă pentru menținerea calității vieții și este general acceptat faptul că strategiile de pierdere în greutate care păstrează masa musculară sunt cele care trebuie preferate în defavoarea celor care duc la atrofiere musculară. În timpul pierderii în greutate indusă de majoritatea dietelor hipocalorice, aproximativ 20-30% din masa pierdută este masă musculară. Pentru a putea preveni aceste pierderi, trebuie să fii un foarte bun nutriționist cu suficiente cunoștințe de biochimie, fiziologie umană și a felului în care funcționează mitocondria. În perioadele de deficiență energetică (de înfometare celulară) s-a demonstrat că rata metabolică de repaus poate fi redusă, iar la persoanele supraponderale și obeze care încearcă să piardă în greutate, regimul hipocaloric poate duce la scăderea masei musculare care poate chiar deregla procesul metabolic, reprezentând un factor de risc pentru creștera în greutate și compromițând managementul greutății sănătoase. Cu alte cuvinte, mai pe înțelesul tuturor, în dietele hipocalorice se lenevește metabolismul, ca măsură de protecție și conservare a organismului.  
O dietă pentru slăbit trebuie făcută să poată susține menținerea sau accelerarea ratei metabolice și nu să ducă la o scădere a acesteia. După cum se vede, aceste lucruri nu sunt la îndemâna oricui. Necunoașterea complexului energetic care se desfășoară la nivel celular, în mitocondrii, necunoașterea și neluarea în calcul a flexibilității metabolice și a dinamicii mitocondriale și aplicarea unor diete având drept criteriu doar numărarea caloriilor, reprezintă un dezastru și lipsă de profesionalism. Nu numărul de calorii contează, ci proveniența caloriilor. Nu numărul de calorii ne interesează, ci numărul de mitocondrii (”cuptoare”) în care se ard aceste calorii și mărimea acestor mitocondrii. Nu numărul de calorii ne interesează ci eficacitatea cu care lucrează aceste cuptoare.
Mai mult decât atât, o dietă ar trebui să facă parte din stilul de viață al fiecăruia. Am putea oare ca în stilul nostru de viață să introducem diete cu mese obligatorii sau cu alimente cântărite și să plecăm în concediu cu cântarul după noi!? Făcând parte din stilul de viață, înseamnă că se derulează a la long, ori am putea oare derula pe termen lung o dietă care ne introduce într-o stare continuă de subnutriție, fără a avea repercusiuni? Corpul uman nu poate fi păcălit așa cum încearcă unii să transmită. Natura, universul, nu pot fi dezechilibrate, fără consecințe. Dacă promotorii acestui fel de programe cred că pot păcăli mecanismele adaptative ale corpului uman, se înșeală. Se știe foarte bine că dacă se urmează diete hipocalorice, de înfometare celulară, în mod automat va apărea efectul yo-yo și greutatea recâștigată va fi mai mare decât cea pierdută.
Mulți dintre promotorii acestor diete, din neștiință, ar putea reacționa imediat, foarte convinși, și ar spune că nu sunt diete de înfometare întucât oferă chiar și 1200-1300kcal, în funcție de vârstă, sex, masă corporală, înălțime. O reacție normală și oarecum justificată, întrucât nefiind specialiști în nutriție ci doar consilieri, chiar dacă medici, nu cunosc detaliile care fac diferența. Aceștia nu țin cont de faptul că, din diverse motive, nu toate caloriile ingerate se absorb și astfel din 1200 sau 1400Kcal, în realitate se absorb 800 sau 1000kcal. În faza I-a, din 900kcal se absorb probabil 600-700kcal. Cînd s-a conceput o astfel de dietă, probabil nu s-a ținut cont de faptul că absorbția nutrienților nu se întâmplă în condiții ideale și că numărul de calorii absorbite este diferit de numărul de calorii ingerate. Biodisponibilitatea nutrienților și deci absorbția și conversia caloriilor sunt puternic influențate de modul de masticație al fiecăruia, de sănătatea florei bacteriene intestinale, de tehnica preparării alimentelor, de combinarea acestora, de gradul de prezența al fibrelor, de pH-ul unor alimente, de nivelul unor aminoacizi, de activitatea SNS și a unor organe interne, de moștenirea genetică etc., toate acestea nefiind luate în calcul în alcătuirea acestor diete.
Sintetizând, lucrurile sunt foarte simple: oferind doar 600-900 kcal/zi aceste diete nu sunt altceva decât diete de înfometare. Metabolismul bazal este de aproximativ 1200 - 1800kcal/zi, în funcție de talie și sex. Pentru cei care nu știu, metabolismul bazal reprezintă minimul de energie (kcal) de care are nevoie organismul pentru a întreține funcțiile vitale în condiții de repaus: respirația, funcția cardiovasculară, consumul de repaus al tuturor celulelor organismului etc. Un adult de 70 de kg, pentru a asigura aceste condiții minime de funcționare în siguranță, are nevoie, la 24 de ore, de aproximativ 1150-1250 de kcal, în funcție de sex (femeile au metabolismul bazal cu 5-10% mai scăzut decât al bărbaților). În stări de subnutriție metabolismul bazal scade cu 15-40%. Cu alte cuvinte nu ar fi bine să scădem sub 1200-1300Kcal/zi. O dietă de 800 kcal/zi ne introduce direct în starea de subnutriție. Aceste aspecte nu vor rămâne fără ecou asupra funcționării viitoare a organismului care se va adapta acestor condiții de înfometare, prin încetinirea arderilor și prin crearea de depozite energetice (de grăsime) de fiecare dată când există un cât de mic surplus energetic. S-a demonstrat foarte clar că dietele hipocalorice, de înfometare celulară, sunt nocive si au efect de bumerang.
Un plan nutrițional nu trebuie creat de un calculator, la distanță, întrucât nu sunt luate în considerare preferințele nutriționale ale clientului, alimentele evitate, intoleranțele la anumite alimente, alergiile, istoricul medical și posibilele contraindicații legate de diskinezii biliare, afecțiuni intestinale, afecțiuni gastrice, boli autoimune etc. Adică trebuie făcute o anamneză nutrițională și un tablou clinic căt mai aproape de realitate și în funcție de datele antropometrice ale fiecăruia.
Un nutriționist bun trebuie să poată să-i învețe pe oameni ce să mănânce și cum să combine alimentele și nu cum să le cântărească. Învățăm oamenii să cântărească alimentele și să numere caloriile dar nu avem noțiuni elementare despre combinarea alimentelor și vrem să ne numim nutriționiști? De când și până când proteinele fac casă bună cu carbohidrații?
Consumul de fructe, spre exemplu, în timpul meselor sau imediat după mese, în timp, conduce la probleme de sănătate.  Care să fie motivul pentru care se recomandă fructele în timpul mesei sau imediat după mese? Să fie oare pentru a îngreuna digestia și astfel a-i induce celui în cauză o stare de sățietate, de indigestie, pentru a-l detrmina să mănânce cât mai puțin, pentru a slăbi, cu prețul propriei sănătăți? Prezența fructelor în bolul alimentar va îngreuna procesul de digestie și va crea astfel senzația de plinătate pentru o perioadă mai lungă de timp suprasolicitând organismul și ținându-l în stare de alertă din cauza stării de digestie prelungită (indigestie). Acest aspect se numește stres digestiv și în timp are urmări nefaste. Dacă ar fi consumate pe stomacul gol, fructele ar părăsi stomacul în 40-60 de minute, în funcție de modul de masticație și tipul de fruct. Dacă sunt consumate împreună cu alte alimente, în special proteine, timpul petrecut  în stomac al acestui mix alimentar este de ordinul orelor, putând ajunge până la 8-10 ore. Dacă aceste greșeli majore de alimentație se întâmplă ocazional, nu reprezintă o problemă, dar dacă aceste anomalii devin zilnice, recomandate ca un stil de viață, atunci reprezintă o adevărată amenințare la adresa sănătății. Pentru a nu recomanda diete care reprezintă un atac la sănătate, aceste lucruri ar trebui să fie cunoscute de către orice nutriționist, fiind lucruri elementare, așa că răspunsul pentru întrebarea legată de recomandarea de a consuma fructe în timpul mesei sau imediat la sfârșitul acesteia, vine de la sine.
Un proces sănătos de slăbire trebuie să survină în mod natural, numai prin dietă, cu alimente sănătoase și nu cu hrană conservată sau cu substituenți, nu prin înfometare ci printr-o dietă normocalorică, nu prin utilizarea fiolelor sau siropurilor pentru eliminarea apei din corp cu substanțe diuretice, nu prin pierdere de masă musculară ci numai și numai prin arderea grăsimilor. O dietă sănătoasă și care să facă parte din stilul de viață al unui om, trebuie să fie simplă, fără numărarea caloriilor, fără un număr zilnic obligatoriu de mese și gustări, fără cantități impuse și care să-ți permită să-ți alcătuiești o masă sau să găsești de mâncare  oriunde te-ai deplasa. Cu alte cuvinte să mâncăm liberi de sarcini, când vrem și de câte ori este nevoie, dacă ne este foame, dar din ceea ce trebuie. Organismul dictează toate acestea mai bine decât orice calculator.
În concluzie, revenirea la kilogramele inițiale și câștigarea altora în plus, sunt cauzate de efectul yo-yo, care apare în dietele hipocalorice. Cine îmbrățișează astfel de diete trebuie să fie pregătit și pentru confruntarea cu acest efect. În ceea ce privește accelerarea metabolismului, nu este altceva decât o iluzie, în final obținându-se de fapt reducerea ratei metabolice, adică o lenevire a metabolismului. Dovada este tocmai recâștigarea cu surplus a kilogramelor pierdute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu