crucea verde

crucea verde

marți, 29 mai 2018

Cancerul de pancreas... remisie






Așa cum am mai spus și cu alte ocazii primirea veștii că ai cancer este zdrobitoare, pentru că știi că dintre acei oameni care în urmă cu cinci ani au fost diagnosticați cu un cancer mai agresiv, puțini mai sunt în viață sau niciunul. Dar când ai cancer pancreatic, una dintre cele mai agresive forme de cancer, lucrurile sunt și mai copleșitoare.
Pentru acei care sunt în situații similare, expun un caz terifiant de care m-am ocupat, care dă fiori oricui numai la auzirea diagnosticului. Un cancer de pancreas cu metastaze hepatice, osoase, gastrice, splenice, renale stânga, ale glandei suprarenale stângi, peritoneale și multiple adenopatii, precum reiese din RMN-ul și CT-ul efectuate (subliniat cu roșu). Un diagnostic covârșitor. Un cancer cu evoluție rapidă în fața căruia specialiștii în oncologie din două mari centre universitare au fost dezarmați și nu au putut face decât o recomandare de tratament paliativ, în luna ianuarie estimând șansa de supraviețuire, în acest caz, la maxim două luni de zile.

În astfel de situații opțiunile și deciziile celui în cauză, asupra tratamentului, trebuie să fie prompte iar alegerile fac diferența între reușită și eșec, dieta și tipul de tratament abordate fiind decisive.
Prima măsură care trebuie luată în orice formă de cancer este corectarea dietei și stoparea metastazării. Odată stopată invazia celulară, pasul imediat următor este provocarea apoptozei, apoi dezinhibarea sistemului imunitar, întrucât celulele canceroase dețin mecanisme de inhibare a acestuia, și mai apoi susținerea organelor de detoxifiere. Trebuie exploatată vulnerabilitatea celulelor canceroase și intervenit direct asupra fluxului lor metabolic ceea ce va destructura mecanismele de funcționare ale acestora. Dacă se respectă indicațiile terapeutice tumorile intră în remisie, proces care va continuă până la remisia totală, programul nutrițional și tratamentul specializat modulând metabolismul celular. Există anumite elemente vitale pe care dacă le avem în alimentație nu se pot dezvolta tumori. Am auzit de multe ori oameni spunând, despre cineva care a făcut cancer, că se miră ca tocmai lui (ei) să i se întâmple, întrucât mânca foarte sănătos. Eroare totală.
Astfel, după trei luni de dietă și tratament, după cum reiese dintr-o primă examinare RMN (subliniat cu verde), tumorile cu dimensiuni mai mici (3-4cm) au intrat în remisie totală, precum cele hepatice sau cea de pe glanda suprarenală stîngă, iar tumorile mari și-au redus considerabil dimensiunile, cele hepatice chiar cu 4cm iar cea de pe pancreas reducându-se cu 50%, de la 6cm la 3cm, înregistrându-se un proces generalizat de remisie a tumorilor canceroase. Mai mult decât atât, revenirea ficatului la dimensiuni normale, revenirea ganglionilor intraabdominali la dimensiuni subcentimetrice și coborârea valorilor markerilor tumorali și încadrarea lor în parametri, alături de remisia tumorilor, indică un proces general de vindecare. De asemenea, pe lângă toate acestea s-a înregistrat și dizolvarea calculilor biliari de 2cm respectiv 3,7cm și totodată eliminarea mâlului (sludge) biliar, lăsând o vezică biliară curată și perfect funcțională.


Expunerea acestui caz, acestei situații, nu este altceva decât o încurajare pentru cei care primesc diagnostice nimicitoare și cărora li se mai ”dau” câteva luni de zile de trăit. Niciodată nu este prea târziu, atâta vreme cât mai există timp pentru a stopa metastazarea și a induce remisia tumorilor. Prea târziu este numai după ce murim. În aceste situații de cumpănă, alegerea metodelor de tratament este cea care va face diferența. Există situații în care bolnavii au fost convinși să abandoneze tratamente eficiente și să abordeze tratamente cu posibile urmări letale. Orice cancer poate fi vindecat, cu metode noninvazive, cu tratament exclusiv oral, dacă se acționează în timp util cu tratamentul potrivit.  






joi, 10 mai 2018

Hidratare celulară sau boală?



Auzim mereu vorbindu-se peste tot despre hidratare, despre programe de hidratare și detoxifiere ale organismului, despre centre unde în schimbul unor sume de bani, nu de neglijat, se practică adevărate ”strategii”, ritualuri, de ”detoxifiere și hidratare” etc. Aceste centre de ”DETOX” vin cu oferte de sucuri din fructe și vegetale, curățarea colonului prin colonohidroterapie, ceaiuri din plante rare etc, lucruri foarte îndrăgite de unele persoane.
Problema hidratării, este o problemă foarte serioasă, deshidratarea crescând riscul de îmbolnăvire și de deces. Numai că lucrurile în privința hidratării nu stau chiar așa cum se crede și hidratarea mult dorită înseamnă altceva decât freshuri de fructe, programe de detox sau alte amatorisme, organismul funcționând după regulile bio-chimiei și nu ale nutriționiștilor de ocazie, fie vecini, fie medici.
Foarte mulți cred că hidratarea înseamnă doar să bei apă cât mai multă. Am auzit de foarte multe ori această recomandare comună din partea multor medici sau nutriționiști. Hidratarea celulară depășește nevoia de apă. Adesea apa pe care o bem nu ajunge în celule ci este pur și simplu eliminată prin urină. Supraalimentarea cu apă nu înseamnă neapărat și apă în celule. O hidratare corectă nu înseamnă o supraîncărcare cu apă a organismului ci obținerea de apă în interiorul celulei. Cum? Aici majoritatea specialiștilor care recomandă cât mai multă apă se blochează. Să privim la ceea ce medicina cuantică și bio-chimia ne spun despre celulă și anume că membranele celulare au sarcina electrică pozitivă la exterior și negativă la interior: 
                                       +   +   +  _membrana celulară
                                       -    -    -
Între aceste sarcini se stabilește un flux de energie electrică. Starea nostră de sănătate și procesul de îmbătrânire sunt strâns legate de mărimea acestui flux, de cantitatea de energie electrică transportată prin membrană. Cu cât sarcina sau încărcătura electrică pe membrana celulară crește (adică mai mulți de minus și mai mulți de plus) cu atât se obține un flux energetic mai mare și implicit o hidratare mai bună. Cum? O parte din hidrogenul din apa intercelulară, pe care o bem, va trece în celulă și va forma apă cu oxigenul din celulă. Cu cât sarcina electrică membranară este mai mică cu atât mai puțin hidrogen va trece și se va obține mai puțină apă. Dar se găsește suficient oxigen în celule pentru a forma apă cu hidrogenul? Aceasta este o altă problemă. Atât în cazul oxigenării cât și în cel al hidratării celulare, există credința falsă, în rândul multor medici și nutriționiști, că aportul crescut de oxigen sau de apă rezolvă problemele celulei. Faptul ca avem apă și oxigen în sânge nu înseamnă neapărat că le avem și în celule. Atragerea oxigenului în celulă și obținerea apei se fac după niște mecanisme complexe bine stabilite. Toți respirăm și dacă oxigenul ar trece așa de usor și în cantitatea pe care o vrem în celule prin simplă respirație, precum se crede, nu ar mai face nimeni cancer. Este cunoscut faptul că o celulă devine canceroasă din cauza cantității prea mici de oxigen care intră în celulă la un moment dat și a deshidratării intracelulare accentuată și permanentă. Este pur și simplu lipsă de apă în interiorul celulelor. Oricât de mult s-ar face sport sau exerciții de respirație, sau terapie hiperbară, oxigenul nu poate fi transferat din sânge în celulă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții.
Revenind la problema hidratării, din cauza lipsei fluxului energetic, celula intră în deshidratare și, în lipsa apei suficiente, se încarcă cu toxine. Suntem cu toții conștienți că avem acumulare de toxine în corp, dar toate eforturile noastre de detoxifiere sunt ineficiente dacă nu se obține apă în interiorul celulei. Dietele improprii, de multe ori făcute de nutriționiști, creează terenul pentru deshidratarea cronică a celulei fapt care duce în cele din urmă la acumularea de toxine și produși de oxidare și implicit la așa numitele boli cronice. Un lucru evident legat de deshidratarea celulară, este procesul inflamator. Inflamația cronică este acumularea de compuși oxidativi în celule care în cele din urmă trec în fluxul sanguin. Sunt persoane care beau 3-4 litri de apă zilnic și cu toate acestea celulele lor sunt deshidratate. Doar restabilirea unui flux energetic membranar care să ducă la o hidratare optimă a celulei va putea face reversibile multe dintre bolile cronice și va încetini semnificativ procesul de îmbătrînire. Un organism bine hidratat la nivel celular încetinește îmbătrînirea biologică. Capacitatea de hidratare a celulei însă este dată de sănătatea membranelor celulare. La rândul ei, sănătatea membranelor celulare este influențată în mod direct de dietă. Am văzut de multe ori erori în cadrul dietelor ”sănătoase”, recomandate de către unii medici sau nutriționiști, care duc la degradarea membranelor celulare și implicit la deshidratarea celulei, adică la boli. Și unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, duc la o scădere a coerenței fluxului energetic și la o deshidratare celulară.
În corpul uman, aproximativ două treimi reprezintă apă iar din această apă, două treimi se află în interiorul celulelor și în sistemului limfatic. Odată cu înaintarea în vârstă corpul își pierde capacitatea de a produce apă în interiorul celulelor. Dacă am avea o hidratare intracelulară bună sau chiar perfectă, am avea și o stare perfectă de sănătate și un proces foarte lent de îmbătrânire, întrucât apa reprezintă un mecanism foarte important de eliminare a toxinelor și a produșilor de oxidare. Apa este produsul final al organismului prin care se elimină toxinele din corp.
              Pentru acest lucru trebuie îmbunătățite sarcinile electrice de pe membranele celulare iar acest lucru se obține prin aplicarea dietei corespunzătoare cât și prin creșterea aportului de substanțe cu anumite proprietăți. Pe lângă multe alte surse importante, cea mai banală și uzuală substanță și care face parte din alimentația noastră, este sarea de masă (clorura de sodiu). Și mereu se recomandă evitarea sării. Pe toate biletele de externare, indiferent de afecțiune, la recomandări gasim dietă hiposodată. De ce oare? Sarea de masă, un electrolit, are o sarcină electrică pozitivă în jurul sodiului și o sarcină negativă în jurul clorului. Această sarcină negativă reprezintă un potențial mare de hidratare a celulei. Adică un potențial mare de însănătoșire? Există însă afecțiuni, în care utilizarea sării este nerecomandată. În cazul acestor tipuri de afecțiuni există alte principii, mai bune, care pot fi folosite, și care alături de dietă, elementul central, soluționează această problemă.



duminică, 25 martie 2018

Dieta ADN, o înșelătorie...




În urma rezultatelor cercetărilor științifice, făcute publice în Jurnalul Associației Medicale Americane, la sfârșitul lunii februarie 2018, a vuit toată presa internațională despre înșelătoria cu dieta în funcție de ADN sau genotip. Cotidiene de prestigiu au folosit cuvinte dure precum escrocherie, șarlatanie, înșelătorie etc.
Bazându-se pe niște studii mai vechi, care nu certificau ci doar sugerau că anumite gene ar putea fi predictori buni ai răspunsului unui anumit tip de dietă, și pe un fond medical în care testele ADN sunt tot mai mult folosite pentru stabilirea unor tratamente, ideea unui astfel de ”medicament de precizie” pentru pierderea în greutate a reprezentat o atracție puternică, lucrurile devenind tentante pentru unele laboratoare de testare genetică care doreau să facă afaceri. Deținătorii unor anumite laboratoare medicale, s-au gândit că pot scoate câștiguri bune, profitând de nepriceperea oamenilor, și au lansat pe piață ideea dietei în funcție de ADN, cu scopul de a câștiga bani din vânzarea unor kit-uri.  Fiecare dintre aceste pachete de testare, conține o pensulă mică tampon sau o pipetă cu care cumpărătorul își prelevează mostre de ADN din cavitatea bucală și care se trimite înapoi către aceste laboratoare, în pachete sigilate, preplătite, autotimbrate. Costul unui astfel de pachet este de aproximativ 80-100 de euro. Cumpărătorul primește înapoi, de la laborator, un program nutrițional generalizat, nimic altceva decât o replică a unor programe nutriționale consacrate și ușor modificate, pentru a nu stârni suspiciuni. În Romania, profitându-se de neștiința oamenilor, că aceste kit-uri pot fi achiziționate liber din toate farmaciile din UE, lucrurile sunt și mai degenerate, pretinzânduli-se credulilor, de către intermediari, sume de 600 de euro pentru același program, munca medicului-intermediar constând doar în traducerea programului, din limba engleză sau germană, în limba română, care la un traducător autorizat costă 10 euro. Și pacientul merge acasă mulțumit că i se va face o dietă ”personalizată” adaptată profilului său genetic.
Sesizând escrocheria la care sunt supuși credulii de către unele laboratoare și de către unii intermediari, mai mulți cercetători științifici au luat atitudine și au inițiat studii aprofundate în acest sens, demascând păcăleala.
Astfel,  prof. dr. C. D. Gardner, cercetător științific la Centrul de Cercetare și Prevenție de pe lângă Universitatea de Medicină Stanford, și colaboratorii săi, au recrutat 632 de adulți supraponderali sau obezi cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani și i-au distribuit, la întâmplare, să urmeze două diete sănătoase, cu conținut scăzut de grăsimi sau cu cantități reduse de carbohidrați,  timp de un an de zile. În total, 609 au terminat studiul. Nici unul dintre testele genetice sau metabolice nu a fost un predictor bun al succesului vreunuia dintre subiecti pe o dieta sau alta, au descoperit cercetatorii. Acest studiu a costat 8 milioane de dolari.
S-a constatat că ambele grupuri au înregistrat scăderi în greutate la fel de bine dar nu a existat nicio legătură între dieta urmată și genele testate. ”Ambele grupuri aveau în componență persoane care au slăbit, în contradicție cu ceea ce arătau testele genetice sau particularitățile metabolice”, au conchis cercetătorii. Cu această ocazie, s-a dovedit de asemenea că ”dietele pe grupe de sânge au o utilizare dubioasă”.
Fiind vorba despre înrudiri pe populații mari și numai de două sau trei tipuri de gene luate în considerare, ”analiza ADN produce aproape aceleași rezultate de fiecare dată, însă interpretarea variază deoarece rezultatele sunt probabilistice”. ”Oamenii răspundeau la fel la regimul de scădere în greutate, indiferent de ceea ce indica genetica lor”. Este o naivitate să crezi că în schimbul a 100 de euro, cât costă kit-ul, ți se va face profilul genetic mult dorit.  Acest tip de studiu este scump, consumator de timp si dificil de facut, a spus profesorul Gardner. ”Există mai mult de 850.000 de modificări genetice numite polimorfisme cu un singur nucleu (SNP), care ar trebui testate pentru a vedea dacă vreuna dintre ele influențează  rezultatele dietei. Nu cred că vreau să analizez 850.000. Este prea mult.” Dietele în funcție de ADN nu functioneaza: "Nici măcar nu ne-am apropiat", spune cercetatorul.
Un alt cercetător, Timothy Caulfield, de la Universitatea din Alberta spune că: "Știm că pierderea în greutate este dificilă și că menținerea este chiar mai dură. Genetica este relevantă dar nu pare să fie formula magică care va remedia această problemă". Analiza dacă aceste diete "potrivite"  "s-au potrivit" cu predispozițiile genetice presupuse ale unei persoane, nu au arătat dovezi că persoanele din dieta "corectă" au pierdut mai multe kilograme decât alții.
Profesorul Bill Newman, genetician specialist în medicină genomică translațională de la Universitatea Manchester, a declarat: "Sunt foarte atent la probele privind aceste teste. Nu cunosc niciun studiu care să indice utilitatea clinică a acestora. Acestea nu sunt aprobate pe NHS deoarece nu îndeplinesc criteriul de referință pentru utilizarea clinică. "
Cercetătorul genetician dr. Kat Arney (Cambridge), a spus: Dovezile știintifice că, pentru oricine cu un anumit genotip, urmand o dieta pe acest criteriu, va fi mai bună decat oricare alta, nu au fost descoperite încă. "Consider un test de genul acesta ca o păcăleală - dar dacă încurajează oamenii să învețe mai multe despre genele lor și îi motivează să trăiască un stil de viață mai sănătos, atunci este bine".
Dieta metabolica, dieta pe grupe de sânge, dieta ADN (pe genotipuri), sunt diete generalizate și cu scop mercantil.  Celula are aceleași principii de funcționare pentru toată lumea iar grăsimea se depozitează după aceleași mecanisme, indiferent de ADN, de grupa de sânge sau de metabolism, iar procesul invers, de slăbire, respectiv de rupere a legăturilor chimice din țesutul adipos, funcționează de asemenea la fel pentru toată lumea, indiferent de ADN, grupă de sânge sau metabolism.
O dietă personalizată necesită timp, nu se face stând doar 15 minute față în față cu cel în cauză ci presupune cunoașterea în detaliu a pacientului și a problemelor sale specifice, impunându-se o abordare holistică și fiind necesare câteva ore pentru îndeplinirea protocolului (investigarea amănunțită a celui în cauză, pregătirea programului nutrițional și, după aceea, cel mai important lucru, transmiterea informației). Transmiterea informației reprezintă partea cea mai importantă dintr-un protocol nutrițional. Trebuie explicat celui care vrea să slăbească sau să se vindece, cum funcționează și care sunt mecanismele care îndeplinesc această sarcină, pentru a înțelege ce are de făcut și de ce, și nu este în regulă dacă acesta pleacă cu neclarități și aspecte neînțelese. De obicei, pentru elaborarea unei diete personalizate, numai partea inițială, de investigare, și cea finală, de transmitere a informației, necesită aproximativ două ore, în funcție de caz, pentru a asigura acoperirea tuturor aspectelor care necesită analiză și mai apoi, un răspuns.




vineri, 16 martie 2018

Infarctul miocardic. O șansă în plus.





Principalele afecțiuni cardiovasculare care afectează lumea modernă sunt ateroscleroza și hipertensiunea arterială, ambele fiind profund influențate de dietă la fel ca obezitatea. Ambele afecțiuni pot fi abordate nutrițional, dieta fiind un amestec multi-component de nutrienți, care pot interacționa unul cu celălalt. Mulți factori de risc alimentar contribuie la aceste boli în diversele clase sociale și etnii. Acești factori de risc sunt adesea evidențiati în rândul tinerilor, astfel încât măsurile preventive trebuie inițiate din tinerețe.
Patobiologia bolilor cardiovasculare este complexă, dar are ca element principal declanșator interacțiunea dintre genetică și mediul înconjurător sau, mai simplu spus, reacția, răspunsul, genelor la nutrienții consumați. Dintre mecanismele de mediu, puține sunt mai influente decât dieta.
Prevalența factorilor de risc cum ar fi hipertensiunea, obezitatea și dislipidemia sunt în creștere rapidă și, așa cum este de așteptat, acestea sunt asociate cu apariția infarctului miocardic. Odată produs, infarctul miocardic duce la leziuni ale mușchiului inimii. Pacientul în cauză este supus unor intervenții specifice, primele 48 de ore fiind decisive. Se fac analize pentru electroliți. Până aici totul se știe, se cunoaște. Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, se insistă doar pe potasiu și sodiu. Ceea ce nu se monitorizează, și este de maximă importanță, este magneziul, deficitar la marea majoritate, de multe ori acesta putând avea rolul determinant în a supraviețui sau nu. Magneziul reduce efortul de contracție și frecvența ritmului cardiac, scăzând necesarul de oxigen al inimii și exercitând o acțiune antiischemică asupra mușchiului cardiac. Necesar pentru reglarea funcției de pompă de sodiu și potasiu, pereții vaselor inimii conțin de două ori mai mult magneziu decât orice alt țesut al organismului, de aceea carența acestui mineral afectează în mod special și direct inima. Știindu-se aceste aspecte, poate nu de către orice specialist, este de o importanță vitală ca magneziemia să fie făcută în cazul fiecărui pacient care a suferit un infarct miocardic.
Un alt nutrient de maximă importanță în recuperarea rapidă după un infarct miocardic și despre care nu se știe aproape nimic, nici măcar cât despre magneziu, este D-riboza. Importanța D-ribozei ca supliment nutrițional este că, deși corpurile noastre produc D-riboză, acest proces este un proces foarte lent. Este probabil factorul care limitează rata de recuperare pentru pacienții care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, fiind un nutrient cu adevărat important de administrat din primele momente. De ce? Aici pătrundem iarăși pe terenul biochimiei, respectiv direct la celulă și mai precis direct la mitocondrie. Cererea mare de energie (ATP) de către țesuturile cardiace nu poate fi satisfăcută suficient de rapid de către mitocondriile afectate, compromise. Nemaiașteptând dupa procesul lent de producere internă a D-ribozei, suplimentarea cu D-riboză, care este un precursor al ATP-ului, va restaura mai rapid alimentarea cu ATP, acest aspect fiind de maximă importanță în restabilirea eficienței energetice cardiace.
În concluzie, pentru a avea șanse maxime de recuperare, celor care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, pe lîngă tratamentul clasic, ar fi bine, fiind de maximă importanță mai ales în primele zile, să li se asigure suplimente nutriționale precum magneziu și D-riboză. Cereți specialistului, aceste lucruri!





luni, 5 martie 2018

Bolile de nutriție, fără nutriție?



Bolile de nutriție, după cum le spune și numele, sunt oricare dintre bolile legate de nutrienți și pot include deficiențe sau excese în dietă, obezitate, tulburări de alimentație, boli cronice cum ar fi bolile cardiovasculare, hipertensiunea, cancerul și diabetul zaharat. Bolile nutriționale includ, de asemenea, anomalii de dezvoltare care pot fi prevenite prin dietă, tulburări metabolice ereditare care răspund la tratamentul nutrițional, boli autoimune, alergii și intoleranțe alimentare ș.a. Marele paradox, în cazul acestor afecțiuni, este că deși sunt catalogate ca boli de nutriție, acestea sunt tratate preponderent cu medicamente, planul nutrițional personalizat, lipsind cu desăvârșire.
Întrucât aceste boli sunt în strânsă conexiune cu starea de sănătate a celulei iar celula pentru a fi sănătoasă are nevoie de oxigen și nutrienți, cei vitali și nu cei pe care îi alegem noi preferențial, s-ar putea accepta în mod tacit, că nu  există niciun medicament care să vindece o boală nutrițională, ci doar să ascundă evoluția bolii sub aparențe înșelătoare, prin diminuarea simptomelor. Pentru a vindeca aceste boli se impune cunoașterea mecanismelor care stau la baza declanșării acestor afecțiuni și nu tratarea simptomelor generate de acestea. Datorită medicinei cuantice și bio-chimiei, la ora actuală aceste mecanisme sunt cunoscute și nu ar trebui să mai existe impedimente în vindecarea acestor boli.
Spre exemplu în tratarea cancerului o mare greșeală care se face este a considera aceste malignități drept cauză și a crede că distrugerea lor duce la videcare. Aceste tumori maligne nu sunt altceva decât niște efecte secundare ale dereglărilor apărute în funcționarea celulelor normale. Orice tratament, în acest sens, care țintește doar suprimarea celulelor maligne fără a interveni în blocarea mecanismelor care determină transformarea celulelor sănătoase în celule maligne, este un tratament inutil, urmat de recidive și de efecte adverse serioase cu urmări binecunoscute.
Un alt exemplu cu tratamente eronate, este cazul bolilor autoimune, care înregistrează o creștere accentuată. Primul pas în dezvoltarea bolilor autoimune este expunerea organismului la alimente și substanțe agresoare în paralel cu existența unei diete deficitare în anumiți nutrienți. În mod eronat se crede că rolul sistemului imunitar este să protejeze organismul, doar de afecțiuni cauzate de bacterii, virusuri, paraziți sau celule dezvoltate anormal, și să atace doar în aceste cazuri. Ceea ce nu se știe, sau se știe prea puțin, este faptul că multele boli autoimune sunt declanșate în proporție covârșitoare, nu de paraziți, bacterii sau virusuri, ci de alimente. Bolile autoimune nu se încadrează toate la aceleași simptome,  epidemiologie sau patologie, dar au o origine comună. Bolile autoimune nu se manifestă imediat la contactul cu aceste alimente și substanțe, putând trece ani de zile, mai mulți sau mai puțini, până la primele simptome, în funcție de cantitatea și frecvența cu care se aduc aceste substanțe în organism și în funcție de nutrienții lipsă din dietă. Totul este în regulă până când alegerile nutriționale ”sănătoase” reușesc să strice anumite echilibre interne și să creeze mediul și puntea de pătrundere a substanțelor agresoare în organism. Pătrunse în interiorul corpului uman, particulele din aceste alimente și substanțele agresoare, interacționează cu diferite organe sau elemente constitutive ale acestora, atașându-se de ele și generând efecte toxice, carcinogenice, genetice și disfuncții reproductive. Aceste interacțiuni-atașări, pot fi pe pancreas, creier, glande salivare sau lacrimale, tiroidă, articulații, piele, trombocite, mielină etc. Inclusiv ADN-ul poate fi ținta acestor substanțe agresoare. Odată stabilizate și atașate de organisme, aceste substanțe vor fi detectate de sistemul imunitar care își va face datoria și va declanșa atacul asupra acestor intruși, odată cu distrugerea lor distrugând și celulele din țesutul organelor de care s-au atașat. În ziua următoare acest proces va fi reluat și va continua pemanent, întrucât, zi de zi, noi substanțe agresoare vor ajunge in organism și se vor atașa de organele în cauză. Terapiile și tratamentele cu imunosupresoare și corticosteroizi ameliorează simptomele acestor afecțiuni, inducând o oarecare stare de bine, însă dozele vor crește mereu generând efecte adverse pe măsură iar în momentul în care sunt întrerupte, se constată că boala a evoluat și este mult mai agresivă, ca urmare creându-se un cerc vicios în care bolnavul va recurge din nou la medicamente. Bineînțeles, este o abordare eronată, întrucât nu sistemul imunitar este cauza acestor afecțiuni. Mai mult decât atât, un sistem imunitar reprimat lasă organismul fără apărare și expus bacteriilor și virușilor. Abordarea eficientă în vederea vindecării este mult diferită și ceea ce trebuie făcut în acestă direcție este stoparea expunerii la substanțele agresoare simultan cu crearea condițiilor necesare decuplării punții care asigură transportul acestor substanțe către organele țintă, altfel, orice scăpare, orice eroare nutrițională, va reiniția atacul sistemului imunitar asupra propriului organism.
De asemenea, nici în alte boli nutriționale situația nu este diferită. Dacă un diabetic renunță la medicație, va înregistra o creștere marcantă a valorilor glicemice, ceea ce înseamnă că tratamentul făcut până la momentul respectiv a fost destinat doar corecției glicemiei și nu înlăturării cauzei și vindecării. La fel se întâmplă și în cazul hipertensiunii arteriale când renunțarea la tratamentul medicamentos va duce la creșterea valorilor presiunii sanguine, semn că nu s-a produs nicio schimbare în starea de sănatate.
Toate aceste stări de fapt, nu pot fi schimbate dacă nu se intervine asupra mecanismelor declanșatoare ale acestor boli. Din nutrigenomică se știe că alimentele influențează în mod direct expresia genelor. Se știe de asemenea că expresia genelor influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală a unui om. In concluzie, alimentele influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală și tocmai de aceea bolile nutriționale, precum diabetul, obezitatea, bolile autoimune, cancerul etc, nu pot fi vindecate numai cu medicamente, oricât de mult s-ar încerca.


Dacă nu cunoști, nu înseamnă că nu există





sâmbătă, 17 februarie 2018

Bodybuilding și dietă





Am fost întrebat de mai mulți practicanți de bodybuilding, care este dieta ideală și ce trebuie să mănânce pentru a avea rezultate optime. Este adevărat că masa musculară care se obține depinde de anumiți factori, inclusiv de alegerile nutriționale.
Există un trend care trenează de mult timp în comunitatea practicanților acestui sport și anume încărcarea cu carbohidrați. Sunt foarte mulți practicanți care atât înainte cât și după terminarea antrenamentelor consumă carbohidrați complecși, băuturi energizante, băuturi pentru sportivi, batoane energizante, ciocolată, fructe și chiar băuturi "sănătoase", cum ar fi apa cu vitamine. Încărcarea cu carbohidrați nu este cea mai benefică modalitate de a câștiga mușchi și de a îmbunătăți performanțele. Este greșită concepția că numai carbohidrații conferă energie organismului. Energia se obține în mitocondrii, prin intermediul ciclului Krebs, din glucide, proteine și lipide și nu numai din glucide. Dacă se dorește maximizarea beneficiilor exercițiului fizic atunci trebuie reconsiderate strategiile nutriționale și alese acele alimente care conferă energie fară a aduce în schimb efecte nedorite .
În general se crede că există doar un interval de două ore după exerciții care permite corpului să optimizeze repararea și creșterea musculară și că asigurarea nutrienților potriviți, cum ar fi proteinele din zer, în acest timp este esențială.
Da, este adevărat că imediat după provocarea leziunilor la nivelul țesutului muscular organismul inițiază, declanșează, procesul de reparare, de refacere, a țesuturilor afectate. Acest proces însă nu se limitează, așa cum se crede, doar la intervalul de două ore după antrenamente. Procesul de refacere a țesutului muscular lezat, care înseamnă chiar creșterea masei musculare, se derulează pe perioade mai lungi de timp. Dacă se dorește se poate face o analogie cu țesuturile lezate în urma unei căzături când organismul declanșează mecanismele homeostaziei de apărare și refacere, imediat. Prima dată intervin mecanismele de stopare a sângerării, urmează formarea unei escare și inițierea procesului de refacere a țesutului lezat, proces care se derulează pe perioade diferite de timp în functie de amploarea leziunilor. Dacă este o simplă zgârietură procesul de refacere durează căteva zile, dacă este o leziune mai amplă poate dura săptămâni. În concluzie timpul de refacere, de creștere, a țesutului muscular nu se derulează doar pentru o perioadă de două ore, ci pentru perioade mai mari de timp (24-48 de ore). Exercițiile de mare intensitate cu greutăți mari provoacă leziuni mai ample decât cele de mică intensitate și perioada de timp necesară pentru sinteza proteinelor musculare este de asemenea corelativ mai mare.
De ce sunt importante aceste aspecte? Creșterea masei musculare, refacerea țesutului muscular lezat, necesită prezența hormonului de creștere. Consumul de carbohidrați, atât înainte cât și după antrenament, va inhiba capacitatea corpului de a produce hormonul de creștere care este atât de necesar acestui proces. Prin urmare consumul de băuturi sau batoane energizante, ciocolată, miere, fructe sau mese de carbohidrați, va diminua creșterea musculară, chiar dacă se administrează proteine din zer. Pentru o eficiență maximă, ar fi bine ca eliminarea carbohidraților să se deruleze pentru o perioadă de minim 24 de ore după antrenament. Sinteza proteinelor musculare, când leziunile sunt ample, se întinde până la 48 de ore. Întrucât nevoia de proteine și de aminoacizi esențiali pentru reconstrucția țesuturilor este imediată, este bine ca înainte cu 30 de minute și după antrenamente la o oră, să se administreze câte o porție de proteine cu absorbție rapidă, respectiv pulbere din zer, aceasta fiind cea mai bogată în leucină.
Leucina obținută din alimente este forma ideală care poate aduce beneficii musculare fără efecte secundare. Concentrațiile mari de leucină, izoleucină și valină se găsesc în produsele lactate, în special proteina din zer și brânză de calitate precum urda și brânza Cheddar. Concentratul de proteină din zer conține 8% leucină, brânza Cheddar 3,4%, pe locul al treilea fiind carnea slabă de vită cu 1,7% leucină. Atenție, laptele dulce trebuie evitat!
După cum se poate vedea, proteina din zer este ideală pentru a obține cantități suficiente de leucină în dietă. Pentru a obține 8 grame de leucină este nevoie de 100 de grame de proteină din zer, comparativ cu 600 g carne de pui, sau 500 g mușchi de vită, 600 g migdale, sau albușul de la 15 ouă, sau 27 de litri de lapte de vacă. Ca urmare nu trebuie făcută o supraalimentare cu carne, ouă și lactate, atâta timp cât există proteina din zer.
Trebuie acordată atenție și la mărimea porțiilor și la alegerile alimentare. Contrar opiniei populare, dimineața nu este momentul ideal pentru a mânca mese mari, deoarece în acest timp corpul desfășoară procese de eliminare, de detoxifiere. Așa este structurat genomul uman. Înaintașii noștri, care ne-au amprentat genetic, aveau cea mai importantă masă după ce se întorceau de la vânătoare și de la cules, adică mai după-amiază spre seară când terminau de pregătit  ceea ce au adus. Dimineața mâncau puțin sau își luau hrană ” la pachet” , din ceea ce rămânea de seara, pentru a putea alerga pentru câștigarea hranei și a nu fi îngreunați și încetiniți de un stomac prea plin.
Cel mai important aspect nu este ce să se mănânce, ci ce să nu se mai mănânce. În concluzie, pentru a avea rezultate maxime trebuie reduse mesele de carbohidrați în timpul antrenamentelor, pentru a permite eliberarea hormonului de creștere, acest lucru fiind mai important decât sursa de energie, și nu trebuie neglijate grăsimile omega-3 care ajută eficient la creșterea masei musculare!





luni, 29 ianuarie 2018

Ne tratăm, precum ne nutrim...



                                            Bilogia ne invata cat de perfect este corpul uman,
                                            medicina, cat de imperfect este.


          De-a lungul timpului s-a demonstrat că nutriția are valentele necesare tratarii si vindecarii bolilor și că este cel de-al treilea element vital dupa aer si apa. Umanitatea a evoluat si, in prezent, domeniul plantelor medicinale detine laboratoare de cercetare cu unele dintre cele mai inalte si sofisticate tehnologii din lume. Totusi, stiinta a avut nevoie de decenii, chiar secole, pentru a prelua ceea ce era evident si de maxima eficienta in medicina naturistă, in cazul nutritiei durand chiar mai mult. Fiindca acum omenirea detine cunostinte largi despre cum functioneaza celulele umane, dar si celulele din plante, este mai simplu de inteles de ce nutritia aste atat de importanta pentru a mentine starea de sanatate si mai ales cum pot fi utilizate aceste cunostinte in tratarea diferitelor boli.
         Foarte multi medici cand sunt intrebati de catre pacienti daca ar fi bine sa urmeze si o terapie nutritionala sau un tratament naturist, zambesc ironic. Nu va asteptati  ca toti medicii sa inteleaga profunzimea stiintifica a efectului nutritiei asupra bolilor, intrucat nu toți au pregatire in acest sens. Pentru acest lucru este nevoie de cunostinte in domeniul biofizicii, biochimiei nutritionale si medicinei cuantice, de corelare a acestora si nu in ultimul rand de o abordare holistica. Cunoasterea universului uman a inregistrat o evolutie insemnata in ultimul timp, datorita medicinei cuantice care a depasit limitele impuse de catre medicina alopata si care a demonstrat prin metode stiintifice incontestabile caracterul dual, material si energetic, al celulei umane, al atomilor si moleculelor care ne compun. Aceste procese cuantice si electromagnetice joaca un rol determinant, hotarator, in structurarea si organizarea, mai bine spus autoorganizarea, materiei vii, adica, implicit, in autorepararea si autovindecarea celulei umane, in functie de nutrientii (combustibilii) oferiti spre functionare, adica de ceea ce punem în farfurie. Nu de foarte mult timp, lumea stiintifica a inceput sa ia in considerare conceptul de sinergie in nutritie. Acum exista studii si explicatii stiintifice  depre modul in care nutritia dicteaza in mod direct starea de sanatate sau boala a fiecarui om. Sanatatea fiecaruia dintre noi este foarte dependenta de substantele nutritive. Un program nutritional, daca este bun si nu se impune altfel, este mai eficient decat orice tratament. Ar fi bine ca ignorantii si retrograzii sa-si indrepte atentia catre nutrigenetica si nutrigenomica, pentru a intelege mai bine aceste procese. Un program nutrițional, cand este conceput printr-o abordare holistică și bună corelare cu cauzele patologice, poate elimina multe dintre afectiunile cu care se confrunta omenirea la ora actuala.
         Majoritatea pacientilor crede ca toti medicii stiu acelasi lucru in domeniul medicinei, ca toti sunt bine informati in privinta bolilor pe care le trateaza. Din pacate lucrurile se opresc la tratamentul medicamentos. Cea mai mare parte a medicilor nu stiu multe lucruri despre nutritie, in special in cazul anumitor boli. De exemplu, neurochirurgii si neurologii , in general, stiu foarte putin in privinta efectelor nutritiei asupra functionarii creierului sau a utilizarii acesteia in tratarea bolilor neurologice. Acelasi lucru este adevarat pentru cei mai multi specialisti din domeniul medical alopat, in special oncologi. In ciuda faptului ca se stie de multi ani ca anumite alimente si componente alimentare pot creste si accelera semnificativ dezvoltarea si raspandirea cancerelor, oncologii, din nestiinta, le permit adesea pacientilor sa consume aceste alimente, toate acestea cu concursul multor dieteticieni din spitale. Acestia nu par sa fie constienti de aceste relatii importante intre cancer si nutritie. Nutritia sustinuta de multi oncologi si dieteticieni oncologi este de zeci de ori mai periculoasa, in ceea ce priveste stimularea dezvoltarii cancerului, decat cancerul in sine. Este de-a dreptul inspaimantator sa vezi ceea ce le este sugerat pacientilor care sufera de cancer in privinta regimurilor alimentare.  Un program de nutritie bine conceput poate imbunatati starea de bine a pacientilor care sufera de cancer, reduce complicatiile si efectele secundare ale tratamentului conventional si chiar ii sporeste eficacitatea.
          In pofida progreselor fantastice facute in domeniul tratamentului nutritional al cancerului si a altor boli, marea majoritate a medicilor nu are aceste cunostinte. Ca urmare, nu doar ca le vor face rau pacientilor dandu-le sfaturi nutritionale care vor duce la accelerarea bolii, dar le vor refuza tratamentele nutritionale care pot face tratamentele conventionale mai sigure si mai eficiente.
          In trecut, in cazul persoanelor care aveau o dieta bogata in fructe si legume, oncologii au observat ca rata imbolnavirilor de cancer era mai mica.  Chiar daca aceste lucruri erau evidente, lumea medicala si oncologii isi doreau altceva, care sa nu fie la indemana tuturor si s-au orientat spre tratamentele farmaco-chimio-terapeutice si radiologice, intrucat aceste lucruri aveau mai multa ”stiinta” in spatele lor. Chiar dacă cei mai multi medici oncologi si de alte specialitati nu cunosc nimic din vasta literatura stiintifica nutritionala, ei continua sa descurajeze pacientii sa apeleze la tratamente nutritionale cu indicatia ca le-ar dauna, aspecte neconsemnate in studiile stiintifice efectuate si validate.
         Stiinta in orice domeniu (domeniul medical nu face exceptie) este reprezentata de totalitatea cunostintelor detinute de umanitate la nivel mondial si nu poate fi fractionata preferential, in functie de interese. Intrucat scopul trebuie sa fie unul de vindecare a bolnavilor si nu altul, este necesara punerea in comun a cuceririlor stiintifice din biologie si medicina alternativa cu cele din medicina alopata, deoarece creeaza terenul pentru obtinerea celor mai bune rezultate in implementarea unui tratament.



                                               Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.