crucea verde

crucea verde

duminică, 18 noiembrie 2018

Fertil, infertil




Infertilitatea cuplurilor la ora actuală este în creștere, imposibiltatea de a obține o sarcină sau de a păstra sarcina până la final, fiind tot mai frecventă. Deteriorarea sănătății și a funcțiilor unor segmente anatomice conduce către tulburări menstruale frecvente care afectează ades femeile. Aceste anomalii menstruale, împrună cu alte tulburări hormonale pe care le provoacă, pot duce la mai puține ovulații, care, la rândul lor au ca rezultat o șansă redusă de sarcină, pierderi de sarcină prin avort spontan și nașteri premature. Pentru bărbati, problemele pot include un lichid seminal anormal - cum ar fi numarul scazut al spermatozoizilor, formă modificată si functie redusă și un nivel mai scăzut al testosteronului.
Partea bună este că, printr-o corectare a deficiențelor nutriționale, prognosticul pentru o viitoare sarcină este mult îmbunătățit. 
Abordarea naturală a tratării infertilității rezolvă cauzele profunde ale acesteia, adresându-se tuturor sistemelor corporale, mai degrabă decât concentrându-se doar asupra sistemului reproductiv (o mare greseală).
Multe cupluri care nu pot obține o sarcină suferă de o combinație de condiții subclinice. Aceste condiții nu pot provoca infertilitate pe cont propriu, dar, în combinație, pot reduce substanțial probabilitatea cuplului de a concepe. Spre exemplu, despre unele alimente, nu se poate spune că ar cauza în mod direct infertilitate, totuși, prin acțiunea lor asupra unor segmente anatomice, pot reduce la minim absorția nutrienților și pot conduce la deficiențe ale nutrienților de care este nevoie pentru optimizarea spermatozoizilor, producerea de ovule și hormoni și o sarcină sănătoasă. Anumite componente din alimente duc la cazuri de infertilitate masculină sau la anovulație în cazul femeilor. 
Există concepția că lichidul seminal nu poate fi îmbunătățit calitativ. Nimic mai greșit. De fapt, este perfect posibilă îmbunătățirea calitatății acestuia, însă acest lucru nu se întâmplă în câteva zile, cum și-ar dori mulți, ci este nevoie de câteva luni de zile pentru o maturizare și dezvoltare optimă. În timpul generării și maturizării spermatozoizilor și ovulului, tot ceea ce mâncăm, inhalăm sau mediul la care ne expunem, vor influența sănătatea ovulelor și a lichidului seminal. Foarte simplu: nutrigenomica (efectele nutrienților asupra expresiei genelor) ne spune că tot ceea ce mâncăm poate influența structura și expresia genelor noastre, sau altfel spus, rearanjat, genele noastre se vor exprima în funcție de ceea ce mâncăm. 
Capacitatea de reproducere a unui organism este sensibilă la mediul înconjurător iar diverși factori de stres, printre care și stresul digestiv, stresul la care sunt supuse organele corpului din cauza dezechilibrelor din dietă, pot inhiba funcția de reproducere.
De multe ori cuplurile, în urma încercărilor nereușite de a avea un copil, apelează la inseminări artificiale sau la fertilizări in vitro, însă ratele de suces ale acestora sunt mici și sunt datorate acelorași condiții subclinice amintite mai sus și faptului că aceste metode nu se adresează cauzelor infertilității. Relevant în acest sens este cazul unei femei care, după ani de zile de diferite metode și tratamente, aproape a renunțat la ideea de a avea un copil, endometrioza de care suferea evoluând și ajungând în stadiul ¾ cu frecvente manifestări de durere intensă și alte simptome specifice, totul părând pierdut. După o perioadă de 10 luni de zile de dietă specifică și tratament, endometrioza a remis, sarcina mult dorită s-a instalat și a născut un copil perfect sănătos care acum are vârsta de șase luni de zile. De asemenea, rezultate spectaculoase se obțin și în cazurile pierderilor de sarcină, când aceasta poate fi dusă la termen prin modificarea dietei și echilibrarea nutrienților. Toate acestea însă, prin corectarea acelor condiții subclinice despre care spuneam și care determină în mod direct starea de infertilitate. 
De aceea, pentru cei care doresc un copil, este esențial să urmeze un plan de preconcepție pentru cel puțin 4 luni de zile, înainte de a concepe. Un copil este o concepție de 50%-50% din partea părinților și prin urmare, optimizarea calității ovulelor, endometrului dar și a spermatozoizilor este de o importanță capitală.
Aprope întotdeauna bărbții cred că responsabilitatea în cazurile de infertilitate revine femeii. Foarte greșit. Echilibrul în acest sens este foarte fragil. Defectele de spermatogeneză contribuie la 40% din cazurile de infertilitate. 
Infertilitatea (pentru majoritatea cuplurilor) nu este o boală incurabilă. O descriere mai adecvată ar fi: o stare temporară cauzată de deficiențe nutriționale și acumulare excesivă de toxine inproprii fertilității. Nivelul de fertilitate și calitatea ovulelor, a endometrului și a lichidului seminal sunt determinate de mulți factori mici, dar cruciali. Când sunt combinați, acești factori ajung să facă diferența dintre fertilitate și infertilitate.





sâmbătă, 6 octombrie 2018

Metabolic-imBalance





Am fost întrebat în ultima vreme de către unele persoane, de ce când părăsesc dieta Metabolic-Balance se îngrașă și de ce nu li s-a modificat metabolismul, deoarece inițial li s-a spus că metabolismul li se va modifica și nu se vor mai îngrășa? Deși nu sunt adeptul acestui tip de dietă, întrucât contravine unor legi ale fiziologiei umane, răspunsul este simplu și, chiar dacă nu ați primit răspuns de la cei care v-au oferit dieta, cele mai bune răspunsuri ar trebui să le găsiți la aceștia.
Corpul uman se află într-o dinamică permanentă și toate fenomenele și procesele interne care se desfășoară sunt probabilistice. Promisiunile (unor promotori români) de reglare a metabolismului sau că în metabolismul individului se produc schimbări ireversibile, nu sunt decât lucruri spuse doar pe jumătate și afirmații cu caracter mercantil și neprofesionale.
Metabolic-Balance, este o dietă comercială cu care se slăbește la fel cum se slăbește cu multe alte diete dar care au costuri mult mai mici. Ceea ce nu li se spune celor care apelează la această dietă, este faptul că fiind o dietă hipocalorică efectele asupra metabolismului sunt de scurtă durată și durează până la faza a III-a sau doar atâta timp cât se urmează o parte din dietă. În momentul în care se părăsește dieta și cântărirea porțiilor, rezultatul se vede imediat. Răspunsul clarificator și categoric vine chiar din țara de proveniență a acestei diete și este dat de către medicii și biologii specialiști de la Protecția Consumatorului din Bavaria care atrag atenția că ”la întreruperea acestei diete trebuie luat în calcul efectul yo-yo”. 
Această dieta, la rândul ei, a fost evaluată științific: ”Dieta Metabolic-Balance nu este așa cum promite, dar totuși sunt recomandate alimente mai sănătoase, însă pentru consumator este asociată cu costuri ridicate”. Specialiștii de la AKH-Viena, mai spun că efectul yo-yo în această dietă este programat. Alexandra Kreissl de la Universitatea de Medicină din Viena, catedra de medicină nutrițională, doctor în nutriție și științe medicale aplicate și expert în biochimie nutrițională, alături de prof. univ. dr. Kurt Widhalm, doctor în medicină, specialist în nutriție clinică și medicină nutrițională, în raportul de evaluare științifică a aceastei diete au concluzionat că: ”La începutul acestui regim alimentar există o pierdere inițială în greutate, dar în cazul în care se dorește o menținere pe termen lung, problema este foarte discutabilă. Trecerea de la faza 2 la faza 3, mai devreme sau mai târziu, conduce la efectul yo-yo. Această dietă nu poate fi recomandată, întrucât Metabolic-Balance se bazează pe elemente fundamentale care în mare măsură contravin recomandărilor nutriționale.”
S-a demonstrat, demult, că teoria caloriilor este, probabil, cea mai mare greșeală ştiinţifică a secolului XX, nenumăratele studii clinice şi epidemiologice conducând  spre aceeaşi concluzie: calculul caloriilor din farfurie reprezintă o practică inutilă, ineficientă şi periculoasă totodată. O dietă cu conținut scăzut de calorii nu duce la un metabolism echilibrat și stabil. De fapt, aceasta duce la situația inversă. Modelul caloric al pierderii în greutate a eșuat în mod lamentabil, ca strategie pentru schimbarea corporală pe termen lung, dar, după cum se vede, există profani, practicieni pseudonutriționiști, care nu cunosc aceste lucruri. Dietele hipocalorice nu funcționează, nu pentru că ar fi neapărat ceva greșit, ci mai degrabă pentru că sunt incomplete.
Walter Willett, cercetător în domeniul nutriției, profesor la Harvard, unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă americani, declară, intransigent, ineficiența şi periculozitatea regimurilor hipocalorice și că „la originea creşterii dramatice a obezităţii în aceste ultime decenii stau recomandările oficiale ale nutriţioniştilor”.
În dietele hipocalorice, aproape întotdeauna se pierde masă musculară. Conservarea masei musculare este importantă pentru menținerea calității vieții și este general acceptat faptul că strategiile de pierdere în greutate care păstrează masa musculară sunt cele care trebuie preferate în defavoarea celor care duc la atrofiere musculară. În timpul pierderii în greutate indusă de majoritatea dietelor hipocalorice, aproximativ 20-30% din masa pierdută este masă musculară. Pentru a putea preveni aceste pierderi, trebuie să fii un foarte bun nutriționist cu suficiente cunoștințe de biochimie, fiziologie umană și a felului în care funcționează mitocondria. În perioadele de deficiență energetică (de înfometare celulară) s-a demonstrat că rata metabolică de repaus poate fi redusă, iar la persoanele supraponderale și obeze care încearcă să piardă în greutate, regimul hipocaloric poate duce la scăderea masei musculare care poate chiar deregla procesul metabolic, reprezentând un factor de risc pentru creștera în greutate și compromițând managementul greutății sănătoase. Cu alte cuvinte, mai pe înțelesul tuturor, în dietele hipocalorice se lenevește metabolismul, ca măsură de protecție și conservare a organismului.  
O dietă pentru slăbit trebuie făcută să poată susține menținerea sau accelerarea ratei metabolice și nu să ducă la o scădere a acesteia. După cum se vede, aceste lucruri nu sunt la îndemâna oricui. Necunoașterea complexului energetic care se desfășoară la nivel celular, în mitocondrii, necunoașterea și neluarea în calcul a flexibilității metabolice și a dinamicii mitocondriale și aplicarea unor diete având drept criteriu doar numărarea caloriilor, reprezintă un dezastru și lipsă de profesionalism. Nu numărul de calorii contează, ci proveniența caloriilor. Nu numărul de calorii ne interesează, ci numărul de mitocondrii (”cuptoare”) în care se ard aceste calorii și mărimea acestor mitocondrii. Nu numărul de calorii ne interesează ci eficacitatea cu care lucrează aceste cuptoare.
Mai mult decât atât, o dietă ar trebui să facă parte din stilul de viață al fiecăruia. Am putea oare ca în stilul nostru de viață să introducem diete cu mese obligatorii sau cu alimente cântărite și să plecăm în concediu cu cântarul după noi!? Făcând parte din stilul de viață, înseamnă că se derulează a la long, ori am putea oare derula pe termen lung o dietă care ne introduce într-o stare continuă de subnutriție, fără a avea repercusiuni? Corpul uman nu poate fi păcălit așa cum încearcă unii să transmită. Natura, universul, nu pot fi dezechilibrate, fără consecințe. Dacă promotorii acestui fel de programe cred că pot păcăli mecanismele adaptative ale corpului uman, se înșeală. Se știe foarte bine că dacă se urmează diete hipocalorice, de înfometare celulară, în mod automat va apărea efectul yo-yo și greutatea recâștigată va fi mai mare decât cea pierdută.
Pentru cei care nu știu, Metabolic-Balance este un program de tip comercial oferit de către un antreprenor în regim de franciză, cu diete generate automat de un calculator și livrate spre utilizatorul final de către diverși instructori.
Mulți dintre promotorii Metabolic-Balance, din neștiință, ar putea reacționa imediat, foarte convinși, și ar spune că nu este o dietă de înfometare întucât calculatorul eliberează și programe de 1200-1300kcal, în funcție de vârstă, sex, masă corporală, înălțime. O reacție normală și oarecum justificată, întrucât nefiind specialiști în nutriție, chiar dacă medici, nu cunosc detaliile care fac diferența. Programul de calcul a fost făcut pentru condiții ideale și calculatorul de calorii al programului Metabolic-Balance nu ține cont de faptul că, din diverse motive, nu toate caloriile ingerate se absorb și astfel din 1200 sau 1400Kcal, în realitate se absorb 800 sau 1000kcal. În faza I-a, din 900kcal se absorb probabil 600-700kcal. Cînd s-a conceput această dietă, probabil nu s-a ținut cont de faptul că absorbția nutrienților nu se întâmplă în condiții ideale și că numărul de calorii absorbite este diferit de numărul de calorii ingerate. Biodisponibilitatea nutrienților și deci absorbția și conversia caloriilor sunt puternic influențate de modul de masticație al fiecăruia, de sănătatea florei bacteriene intestinale, de tehnica preparării alimentelor, de combinarea acestora, de gradul de prezența al fibrelor, de pH-ul unor alimente, de nivelul unor aminoacizi, de activitatea SNS și a unor organe interne, de moștenirea genetică etc., toate acestea nefiind luate în calcul în alcătuirea acestor diete.
Sintetizând, lucrurile sunt foarte simple: oferind doar 600-900 kcal/zi acest program este un program de înfometare. Metabolismul bazal este de aproximativ 1200 - 1500kcal/zi, în funcție de talie și sex. Pentru cei care nu știu, metabolismul bazal reprezintă minimul de energie (kcal) de care are nevoie organismul pentru a întreține funcțiile vitale în condiții de repaus: respirația, funcția cardiovasculară, consumul de repaus al tuturor celulelor organismului etc. Un adult de 70 de kg, pentru a asigura aceste condiții minime de funcționare în siguranță, are nevoie, la 24 de ore, de aproximativ 1150-1250 de kcal, în funcție de sex (femeile au metabolismul bazal cu 5-10% mai scăzut decât al bărbaților). În stări de subnutriție metabolismul bazal scade cu 15-40%. Cu alte cuvinte nu ar fi bine să scădem sub 1200-1300Kcal/zi. O dietă de 800 kcal/zi ne introduce direct în starea de subnutriție. Aceste aspecte nu vor rămâne fără ecou asupra funcționării viitoare a organismului care se va adapta acestor condiții de înfometare, prin încetinirea arderilor și prin crearea de depozite energetice (de grăsime) de fiecare dată când există un cât de mic surplus energetic. S-a demonstrat foarte clar că dietele hipocalorice, de înfometare celulară, sunt nocive si au efect de bumerang.
 Un nutriționist bun trebuie să poată să-i învețe pe oameni ce să mănânce și cum să combine alimentele și nu cum să le cântărească. Învățăm oamenii să cântărească alimentele și să numere caloriile dar nu avem noțiuni elementare despre combinarea alimentelor și vrem să ne numim nutriționiști? De când și până când proteinele fac casă bună cu carbohidrații, stimați promotori ai Metabolic-Balance?
Consumul de fructe în timpul meselor sau imediat după mese, în timp, conduce la probleme de sănătate.  Care să fie motivul pentru care în dieta Metabolic-Balance se recomandă fructele în timpul mesei sau imediat după mese? Să fie oare pentru a îngreuna digestia și astfel a-i induce celui în cauză o stare de sățietate, de indigestie, pentru a-l detrmina să mănânce cât mai puțin, pentru a slăbi, cu prețul propriei sănătăți? Prezența fructelor în bolul alimentar va îngreuna procesul de digestie și va crea astfel senzația de plinătate pentru o perioadă mai lungă de timp suprasolicitând organismul și ținându-l în stare de alertă din cauza stării de digestie prelungită (indigestie). Acest aspect se numește stres digestiv și în timp are urmări nefaste. Dacă ar fi consumate pe stomacul gol, fructele ar părăsi stomacul în 40-60 de minute, în funcție de modul de masticație și tipul de fruct. Dacă sunt consumate împreună cu alte alimente, în special proteine, timpul petrecut  în stomac al acestui mix alimentar este de ordinul orelor, putând ajunge până la 8-10 ore. Dacă aceste greșeli majore de alimentație se întâmplă ocazional, nu reprezintă o problemă, dar dacă aceste anomalii devin zilnice, recomandate ca un stil de viață, atunci reprezintă o adevărată amenințare la adresa sănătății. Pentru a nu recomanda diete care reprezintă un atac la sănătate, aceste lucruri ar trebui să fie cunoscute de către orice nutriționist, fiind lucruri elementare, așa că răspunsul pentru întrebarea legată de recomandarea de a consuma fructe în timpul mesei sau imediat la sfârșitul acesteia, vine de la sine.
Un proces sănătos de slăbire trebuie să survină în mod natural, numai prin dietă, cu alimente sănătoase și nu cu hrană conservată sau cu substituenți, nu prin înfometare ci printr-o dietă normocalorică, nu prin eliminarea apei din corp cu substanțe diuretice, nu prin pierdere de masă musculară ci numai și numai prin arderea grăsimilor. O dietă sănătoasă și care să facă parte din stilul de viață al unui om, trebuie să fie simplă, fără numărarea caloriilor, fără un număr zilnic obligatoriu de mese și gustări, fără cantități impuse și care să-ți permită să-ți alcătuiești o masă sau să găsești de mâncare  oriunde te-ai deplasa. Cu alte cuvinte să mâncăm liberi de sarcini, când vrem și de câte ori este nevoie, dacă ne este foame, dar din ceea ce trebuie. Organismul dictează toate acestea mai bine decât orice calculator.
 Din punctul meu de vedere, Metabolic-Balance reprezintă în esență o rearanjare a dietelor Metabolic Typing și Dukan. Porțiile fiind foarte, foarte mici, noutatea să constea în neinspirata strategie de a calcula și limita caloriile sub nivelul cerințelor metabolice? Pentru a fi totul cât mai individual și a da o notă de personalizare a dietei, s-a recurs la diferențe de gramaj pe meniu de la o persoană la alta. Să aibă acest lucru vreo relevanță? Dacă A, B și C schimbă dietele între ei, nu se va modifica nimic în evoluția acestora.
Planul nutrițional, fiind creat la distanță de un calculator, nu sunt luate în considerare preferințele nutriționale ale clientului, alimentele evitate, intoleranțele la anumite alimente, alergiile, istoricul medical și posibilele contraindicații legate de diskinezii biliare, afecțiuni intestinale, afecțiuni gastrice, boli autoimune etc. ”Este total neclar, cum poți crea un plan nutrițional individual, personalizat, dacă nu cunoști personal clientul!?” spun aceiași cercetători științifici, specialiști în nutriție. Rolul promotorilor acestei diete, atâta timp cât nu cunosc îndeaproape problemele clientului lor iar programele sunt generate automat de un calculator, să se rezume doar la cel de intermediar?
În concluzie, pentru cei care mi-au adresat întrebările, răspunsul este că revenirea la kilogramele inițiale și câștigarea altora în plus, sunt cauzate de efectul yo-yo, care apare în dietele hipocalorice. Cine îmbrățișează astfel de diete trebuie să fie pregătit și pentru confruntarea cu acest efect. În ceea ce privește accelerarea metabolismului, nu este altceva decât o iluzie, în final obținându-se de fapt reducerea ratei metabolice. Dovada este tocmai recâștigarea cu surplus a kilogramelor pierdute.







marți, 29 mai 2018

Cancerul de pancreas... remisie






Așa cum am mai spus și cu alte ocazii primirea veștii că ai cancer este zdrobitoare, pentru că știi că dintre acei oameni care în urmă cu cinci ani au fost diagnosticați cu un cancer mai agresiv, puțini mai sunt în viață sau niciunul. Dar când ai cancer pancreatic, una dintre cele mai agresive forme de cancer, lucrurile sunt și mai copleșitoare.
Pentru acei care sunt în situații similare, expun un caz terifiant de care m-am ocupat, care dă fiori oricui numai la auzirea diagnosticului. Un cancer de pancreas cu metastaze hepatice, osoase, gastrice, splenice, renale stânga, ale glandei suprarenale stângi, peritoneale și multiple adenopatii, precum reiese din RMN-ul și CT-ul efectuate (subliniat cu roșu). Un diagnostic covârșitor. Un cancer cu evoluție rapidă în fața căruia specialiștii în oncologie din două mari centre universitare au fost dezarmați și nu au putut face decât o recomandare de tratament paliativ, în luna ianuarie estimând șansa de supraviețuire, în acest caz, la maxim două luni de zile.

În astfel de situații opțiunile și deciziile celui în cauză, asupra tratamentului, trebuie să fie prompte iar alegerile fac diferența între reușită și eșec, dieta și tipul de tratament abordate fiind decisive.
Prima măsură care trebuie luată în orice formă de cancer este corectarea dietei și stoparea metastazării. Odată stopată invazia celulară, pasul imediat următor este provocarea apoptozei, apoi dezinhibarea sistemului imunitar, întrucât celulele canceroase dețin mecanisme de inhibare a acestuia, și mai apoi susținerea organelor de detoxifiere. Trebuie exploatată vulnerabilitatea celulelor canceroase și intervenit direct asupra fluxului lor metabolic ceea ce va destructura mecanismele de funcționare ale acestora. Dacă se respectă indicațiile terapeutice tumorile intră în remisie, proces care va continuă până la remisia totală, programul nutrițional și tratamentul specializat modulând metabolismul celular. Există anumite elemente vitale pe care dacă le avem în alimentație nu se pot dezvolta tumori. Am auzit de multe ori oameni spunând, despre cineva care a făcut cancer, că se miră ca tocmai lui (ei) să i se întâmple, întrucât mânca foarte sănătos. Eroare totală.
Astfel, după trei luni de dietă și tratament, după cum reiese dintr-o primă examinare RMN (subliniat cu verde), tumorile cu dimensiuni mai mici (3-4cm) au intrat în remisie totală, precum cele hepatice sau cea de pe glanda suprarenală stîngă, iar tumorile mari și-au redus considerabil dimensiunile, cele hepatice chiar cu 4cm iar cea de pe pancreas reducându-se cu 50%, de la 6cm la 3cm, înregistrându-se un proces generalizat de remisie a tumorilor canceroase. Mai mult decât atât, revenirea ficatului la dimensiuni normale, revenirea ganglionilor intraabdominali la dimensiuni subcentimetrice și coborârea valorilor markerilor tumorali și încadrarea lor în parametri, alături de remisia tumorilor, indică un proces general de vindecare. De asemenea, pe lângă toate acestea s-a înregistrat și dizolvarea calculilor biliari de 2cm respectiv 3,7cm și totodată eliminarea mâlului (sludge) biliar, lăsând o vezică biliară curată și perfect funcțională.


Expunerea acestui caz, acestei situații, nu este altceva decât o încurajare pentru cei care primesc diagnostice nimicitoare și cărora li se mai ”dau” câteva luni de zile de trăit. Niciodată nu este prea târziu, atâta vreme cât mai există timp pentru a stopa metastazarea și a induce remisia tumorilor. Prea târziu este numai după ce murim. În aceste situații de cumpănă, alegerea metodelor de tratament este cea care va face diferența. Există situații în care bolnavii au fost convinși să abandoneze tratamente eficiente și să abordeze tratamente cu posibile urmări letale. Orice cancer poate fi vindecat, cu metode noninvazive, cu tratament exclusiv oral, dacă se acționează în timp util cu tratamentul potrivit.  






joi, 10 mai 2018

Hidratare celulară sau boală?



Auzim mereu vorbindu-se peste tot despre hidratare, despre programe de hidratare și detoxifiere ale organismului, despre centre unde în schimbul unor sume de bani, nu de neglijat, se practică adevărate ”strategii”, ritualuri, de ”detoxifiere și hidratare” etc. Aceste centre de ”DETOX” vin cu oferte de sucuri din fructe și vegetale, curățarea colonului prin colonohidroterapie, ceaiuri din plante rare etc, lucruri foarte îndrăgite de unele persoane.
Problema hidratării, este o problemă foarte serioasă, deshidratarea crescând riscul de îmbolnăvire și de deces. Numai că lucrurile în privința hidratării nu stau chiar așa cum se crede și hidratarea mult dorită înseamnă altceva decât freshuri de fructe, programe de detox sau alte amatorisme, organismul funcționând după regulile bio-chimiei și nu ale nutriționiștilor de ocazie, fie vecini, fie medici.
Foarte mulți cred că hidratarea înseamnă doar să bei apă cât mai multă. Am auzit de foarte multe ori această recomandare comună din partea multor medici sau nutriționiști. Hidratarea celulară depășește nevoia de apă. Adesea apa pe care o bem nu ajunge în celule ci este pur și simplu eliminată prin urină. Supraalimentarea cu apă nu înseamnă neapărat și apă în celule. O hidratare corectă nu înseamnă o supraîncărcare cu apă a organismului ci obținerea de apă în interiorul celulei. Cum? Aici majoritatea specialiștilor care recomandă cât mai multă apă se blochează. Să privim la ceea ce medicina cuantică și bio-chimia ne spun despre celulă și anume că membranele celulare au sarcina electrică pozitivă la exterior și negativă la interior: 
                                       +   +   +  _membrana celulară
                                       -    -    -
Între aceste sarcini se stabilește un flux de energie electrică. Starea nostră de sănătate și procesul de îmbătrânire sunt strâns legate de mărimea acestui flux, de cantitatea de energie electrică transportată prin membrană. Cu cât sarcina sau încărcătura electrică pe membrana celulară crește (adică mai mulți de minus și mai mulți de plus) cu atât se obține un flux energetic mai mare și implicit o hidratare mai bună. Cum? O parte din hidrogenul din apa intercelulară, pe care o bem, va trece în celulă și va forma apă cu oxigenul din celulă. Cu cât sarcina electrică membranară este mai mică cu atât mai puțin hidrogen va trece și se va obține mai puțină apă. Dar se găsește suficient oxigen în celule pentru a forma apă cu hidrogenul? Aceasta este o altă problemă. Atât în cazul oxigenării cât și în cel al hidratării celulare, există credința falsă, în rândul multor medici și nutriționiști, că aportul crescut de oxigen sau de apă rezolvă problemele celulei. Faptul ca avem apă și oxigen în sânge nu înseamnă neapărat că le avem și în celule. Atragerea oxigenului în celulă și obținerea apei se fac după niște mecanisme complexe bine stabilite. Toți respirăm și dacă oxigenul ar trece așa de usor și în cantitatea pe care o vrem în celule prin simplă respirație, precum se crede, nu ar mai face nimeni cancer. Este cunoscut faptul că o celulă devine canceroasă din cauza cantității prea mici de oxigen care intră în celulă la un moment dat și a deshidratării intracelulare accentuată și permanentă. Este pur și simplu lipsă de apă în interiorul celulelor. Oricât de mult s-ar face sport sau exerciții de respirație, sau terapie hiperbară, oxigenul nu poate fi transferat din sânge în celulă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții.
Revenind la problema hidratării, din cauza lipsei fluxului energetic, celula intră în deshidratare și, în lipsa apei suficiente, se încarcă cu toxine. Suntem cu toții conștienți că avem acumulare de toxine în corp, dar toate eforturile noastre de detoxifiere sunt ineficiente dacă nu se obține apă în interiorul celulei. Dietele improprii, de multe ori făcute de nutriționiști, creează terenul pentru deshidratarea cronică a celulei fapt care duce în cele din urmă la acumularea de toxine și produși de oxidare și implicit la așa numitele boli cronice. Un lucru evident legat de deshidratarea celulară, este procesul inflamator. Inflamația cronică este acumularea de compuși oxidativi în celule care în cele din urmă trec în fluxul sanguin. Sunt persoane care beau 3-4 litri de apă zilnic și cu toate acestea celulele lor sunt deshidratate. Doar restabilirea unui flux energetic membranar care să ducă la o hidratare optimă a celulei va putea face reversibile multe dintre bolile cronice și va încetini semnificativ procesul de îmbătrînire. Un organism bine hidratat la nivel celular încetinește îmbătrînirea biologică. Capacitatea de hidratare a celulei însă este dată de sănătatea membranelor celulare. La rândul ei, sănătatea membranelor celulare este influențată în mod direct de dietă. Am văzut de multe ori erori în cadrul dietelor ”sănătoase”, recomandate de către unii medici sau nutriționiști, care duc la degradarea membranelor celulare și implicit la deshidratarea celulei, adică la boli. Și unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, duc la o scădere a coerenței fluxului energetic și la o deshidratare celulară.
În corpul uman, aproximativ două treimi reprezintă apă iar din această apă, două treimi se află în interiorul celulelor și în sistemului limfatic. Odată cu înaintarea în vârstă corpul își pierde capacitatea de a produce apă în interiorul celulelor. Dacă am avea o hidratare intracelulară bună sau chiar perfectă, am avea și o stare perfectă de sănătate și un proces foarte lent de îmbătrânire, întrucât apa reprezintă un mecanism foarte important de eliminare a toxinelor și a produșilor de oxidare. Apa este produsul final al organismului prin care se elimină toxinele din corp.
              Pentru acest lucru trebuie îmbunătățite sarcinile electrice de pe membranele celulare iar acest lucru se obține prin aplicarea dietei corespunzătoare cât și prin creșterea aportului de substanțe cu anumite proprietăți. Pe lângă multe alte surse importante, cea mai banală și uzuală substanță și care face parte din alimentația noastră, este sarea de masă (clorura de sodiu). Și mereu se recomandă evitarea sării. Pe toate biletele de externare, indiferent de afecțiune, la recomandări gasim dietă hiposodată. De ce oare? Sarea de masă, un electrolit, are o sarcină electrică pozitivă în jurul sodiului și o sarcină negativă în jurul clorului. Această sarcină negativă reprezintă un potențial mare de hidratare a celulei. Adică un potențial mare de însănătoșire? Există însă afecțiuni, în care utilizarea sării este nerecomandată. În cazul acestor tipuri de afecțiuni există alte principii, mai bune, care pot fi folosite, și care alături de dietă, elementul central, soluționează această problemă.



duminică, 25 martie 2018

Dieta ADN, o înșelătorie...




În urma rezultatelor cercetărilor științifice, făcute publice în Jurnalul Associației Medicale Americane, la sfârșitul lunii februarie 2018, a vuit toată presa internațională despre înșelătoria cu dieta în funcție de ADN sau genotip. Cotidiene de prestigiu au folosit cuvinte dure precum escrocherie, șarlatanie, înșelătorie etc.
Bazându-se pe niște studii mai vechi, care nu certificau ci doar sugerau că anumite gene ar putea fi predictori buni ai răspunsului unui anumit tip de dietă, și pe un fond medical în care testele ADN sunt tot mai mult folosite pentru stabilirea unor tratamente, ideea unui astfel de ”medicament de precizie” pentru pierderea în greutate a reprezentat o atracție puternică, lucrurile devenind tentante pentru unele laboratoare de testare genetică care doreau să facă afaceri. Deținătorii unor anumite laboratoare medicale, s-au gândit că pot scoate câștiguri bune, profitând de nepriceperea oamenilor, și au lansat pe piață ideea dietei în funcție de ADN, cu scopul de a câștiga bani din vânzarea unor kit-uri.  Fiecare dintre aceste pachete de testare, conține o pensulă mică tampon sau o pipetă cu care cumpărătorul își prelevează mostre de ADN din cavitatea bucală și care se trimite înapoi către aceste laboratoare, în pachete sigilate, preplătite, autotimbrate. Costul unui astfel de pachet este de aproximativ 80-100 de euro. Cumpărătorul primește înapoi, de la laborator, un program nutrițional generalizat, nimic altceva decât o replică a unor programe nutriționale consacrate și ușor modificate, pentru a nu stârni suspiciuni. În Romania, profitându-se de neștiința oamenilor, că aceste kit-uri pot fi achiziționate liber din toate farmaciile din UE, lucrurile sunt și mai degenerate, pretinzânduli-se credulilor, de către intermediari, sume de 600 de euro pentru același program, munca medicului-intermediar constând doar în traducerea programului, din limba engleză sau germană, în limba română, care la un traducător autorizat costă 10 euro. Și pacientul merge acasă mulțumit că i se va face o dietă ”personalizată” adaptată profilului său genetic.
Sesizând escrocheria la care sunt supuși credulii de către unele laboratoare și de către unii intermediari, mai mulți cercetători științifici au luat atitudine și au inițiat studii aprofundate în acest sens, demascând păcăleala.
Astfel,  prof. dr. C. D. Gardner, cercetător științific la Centrul de Cercetare și Prevenție de pe lângă Universitatea de Medicină Stanford, și colaboratorii săi, au recrutat 632 de adulți supraponderali sau obezi cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani și i-au distribuit, la întâmplare, să urmeze două diete sănătoase, cu conținut scăzut de grăsimi sau cu cantități reduse de carbohidrați,  timp de un an de zile. În total, 609 au terminat studiul. Nici unul dintre testele genetice sau metabolice nu a fost un predictor bun al succesului vreunuia dintre subiecti pe o dieta sau alta, au descoperit cercetatorii. Acest studiu a costat 8 milioane de dolari.
S-a constatat că ambele grupuri au înregistrat scăderi în greutate la fel de bine dar nu a existat nicio legătură între dieta urmată și genele testate. ”Ambele grupuri aveau în componență persoane care au slăbit, în contradicție cu ceea ce arătau testele genetice sau particularitățile metabolice”, au conchis cercetătorii. Cu această ocazie, s-a dovedit de asemenea că ”dietele pe grupe de sânge au o utilizare dubioasă”.
Fiind vorba despre înrudiri pe populații mari și numai de două sau trei tipuri de gene luate în considerare, ”analiza ADN produce aproape aceleași rezultate de fiecare dată, însă interpretarea variază deoarece rezultatele sunt probabilistice”. ”Oamenii răspundeau la fel la regimul de scădere în greutate, indiferent de ceea ce indica genetica lor”. Este o naivitate să crezi că în schimbul a 100 de euro, cât costă kit-ul, ți se va face profilul genetic mult dorit.  Acest tip de studiu este scump, consumator de timp si dificil de facut, a spus profesorul Gardner. ”Există mai mult de 850.000 de modificări genetice numite polimorfisme cu un singur nucleu (SNP), care ar trebui testate pentru a vedea dacă vreuna dintre ele influențează  rezultatele dietei. Nu cred că vreau să analizez 850.000. Este prea mult.” Dietele în funcție de ADN nu functioneaza: "Nici măcar nu ne-am apropiat", spune cercetatorul.
Un alt cercetător, Timothy Caulfield, de la Universitatea din Alberta spune că: "Știm că pierderea în greutate este dificilă și că menținerea este chiar mai dură. Genetica este relevantă dar nu pare să fie formula magică care va remedia această problemă". Analiza dacă aceste diete "potrivite"  "s-au potrivit" cu predispozițiile genetice presupuse ale unei persoane, nu au arătat dovezi că persoanele din dieta "corectă" au pierdut mai multe kilograme decât alții.
Profesorul Bill Newman, genetician specialist în medicină genomică translațională de la Universitatea Manchester, a declarat: "Sunt foarte atent la probele privind aceste teste. Nu cunosc niciun studiu care să indice utilitatea clinică a acestora. Acestea nu sunt aprobate pe NHS deoarece nu îndeplinesc criteriul de referință pentru utilizarea clinică. "
Cercetătorul genetician dr. Kat Arney (Cambridge), a spus: Dovezile știintifice că, pentru oricine cu un anumit genotip, urmand o dieta pe acest criteriu, va fi mai bună decat oricare alta, nu au fost descoperite încă. "Consider un test de genul acesta ca o păcăleală - dar dacă încurajează oamenii să învețe mai multe despre genele lor și îi motivează să trăiască un stil de viață mai sănătos, atunci este bine".
Dieta metabolica, dieta pe grupe de sânge, dieta ADN (pe genotipuri), sunt diete generalizate și cu scop mercantil.  Celula are aceleași principii de funcționare pentru toată lumea iar grăsimea se depozitează după aceleași mecanisme, indiferent de ADN, de grupa de sânge sau de metabolism, iar procesul invers, de slăbire, respectiv de rupere a legăturilor chimice din țesutul adipos, funcționează de asemenea la fel pentru toată lumea, indiferent de ADN, grupă de sânge sau metabolism.
O dietă personalizată necesită timp, nu se face stând doar 15 minute față în față cu cel în cauză ci presupune cunoașterea în detaliu a pacientului și a problemelor sale specifice, impunându-se o abordare holistică și fiind necesare câteva ore pentru îndeplinirea protocolului (investigarea amănunțită a celui în cauză, pregătirea programului nutrițional și, după aceea, cel mai important lucru, transmiterea informației). Transmiterea informației reprezintă partea cea mai importantă dintr-un protocol nutrițional. Trebuie explicat celui care vrea să slăbească sau să se vindece, cum funcționează și care sunt mecanismele care îndeplinesc această sarcină, pentru a înțelege ce are de făcut și de ce, și nu este în regulă dacă acesta pleacă cu neclarități și aspecte neînțelese. De obicei, pentru elaborarea unei diete personalizate, numai partea inițială, de investigare, și cea finală, de transmitere a informației, necesită aproximativ două ore, în funcție de caz, pentru a asigura acoperirea tuturor aspectelor care necesită analiză și mai apoi, un răspuns.




vineri, 16 martie 2018

Infarctul miocardic. O șansă în plus.





Principalele afecțiuni cardiovasculare care afectează lumea modernă sunt ateroscleroza și hipertensiunea arterială, ambele fiind profund influențate de dietă la fel ca obezitatea. Ambele afecțiuni pot fi abordate nutrițional, dieta fiind un amestec multi-component de nutrienți, care pot interacționa unul cu celălalt. Mulți factori de risc alimentar contribuie la aceste boli în diversele clase sociale și etnii. Acești factori de risc sunt adesea evidențiati în rândul tinerilor, astfel încât măsurile preventive trebuie inițiate din tinerețe.
Patobiologia bolilor cardiovasculare este complexă, dar are ca element principal declanșator interacțiunea dintre genetică și mediul înconjurător sau, mai simplu spus, reacția, răspunsul, genelor la nutrienții consumați. Dintre mecanismele de mediu, puține sunt mai influente decât dieta.
Prevalența factorilor de risc cum ar fi hipertensiunea, obezitatea și dislipidemia sunt în creștere rapidă și, așa cum este de așteptat, acestea sunt asociate cu apariția infarctului miocardic. Odată produs, infarctul miocardic duce la leziuni ale mușchiului inimii. Pacientul în cauză este supus unor intervenții specifice, primele 48 de ore fiind decisive. Se fac analize pentru electroliți. Până aici totul se știe, se cunoaște. Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, se insistă doar pe potasiu și sodiu. Ceea ce nu se monitorizează, și este de maximă importanță, este magneziul, deficitar la marea majoritate, de multe ori acesta putând avea rolul determinant în a supraviețui sau nu. Magneziul reduce efortul de contracție și frecvența ritmului cardiac, scăzând necesarul de oxigen al inimii și exercitând o acțiune antiischemică asupra mușchiului cardiac. Necesar pentru reglarea funcției de pompă de sodiu și potasiu, pereții vaselor inimii conțin de două ori mai mult magneziu decât orice alt țesut al organismului, de aceea carența acestui mineral afectează în mod special și direct inima. Știindu-se aceste aspecte, poate nu de către orice specialist, este de o importanță vitală ca magneziemia să fie făcută în cazul fiecărui pacient care a suferit un infarct miocardic.
Un alt nutrient de maximă importanță în recuperarea rapidă după un infarct miocardic și despre care nu se știe aproape nimic, nici măcar cât despre magneziu, este D-riboza. Importanța D-ribozei ca supliment nutrițional este că, deși corpurile noastre produc D-riboză, acest proces este un proces foarte lent. Este probabil factorul care limitează rata de recuperare pentru pacienții care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, fiind un nutrient cu adevărat important de administrat din primele momente. De ce? Aici pătrundem iarăși pe terenul biochimiei, respectiv direct la celulă și mai precis direct la mitocondrie. Cererea mare de energie (ATP) de către țesuturile cardiace nu poate fi satisfăcută suficient de rapid de către mitocondriile afectate, compromise. Nemaiașteptând dupa procesul lent de producere internă a D-ribozei, suplimentarea cu D-riboză, care este un precursor al ATP-ului, va restaura mai rapid alimentarea cu ATP, acest aspect fiind de maximă importanță în restabilirea eficienței energetice cardiace.
În concluzie, pentru a avea șanse maxime de recuperare, celor care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, pe lîngă tratamentul clasic, ar fi bine, fiind de maximă importanță mai ales în primele zile, să li se asigure suplimente nutriționale precum magneziu și D-riboză. Cereți specialistului, aceste lucruri!





luni, 5 martie 2018

Bolile de nutriție, fără nutriție?



Bolile de nutriție, după cum le spune și numele, sunt oricare dintre bolile legate de nutrienți și pot include deficiențe sau excese în dietă, obezitate, tulburări de alimentație, boli cronice cum ar fi bolile cardiovasculare, hipertensiunea, cancerul și diabetul zaharat. Bolile nutriționale includ, de asemenea, anomalii de dezvoltare care pot fi prevenite prin dietă, tulburări metabolice ereditare care răspund la tratamentul nutrițional, boli autoimune, alergii și intoleranțe alimentare ș.a. Marele paradox, în cazul acestor afecțiuni, este că deși sunt catalogate ca boli de nutriție, acestea sunt tratate preponderent cu medicamente, planul nutrițional personalizat, lipsind cu desăvârșire.
Întrucât aceste boli sunt în strânsă conexiune cu starea de sănătate a celulei iar celula pentru a fi sănătoasă are nevoie de oxigen și nutrienți, cei vitali și nu cei pe care îi alegem noi preferențial, s-ar putea accepta în mod tacit, că nu  există niciun medicament care să vindece o boală nutrițională, ci doar să ascundă evoluția bolii sub aparențe înșelătoare, prin diminuarea simptomelor. Pentru a vindeca aceste boli se impune cunoașterea mecanismelor care stau la baza declanșării acestor afecțiuni și nu tratarea simptomelor generate de acestea. Datorită medicinei cuantice și bio-chimiei, la ora actuală aceste mecanisme sunt cunoscute și nu ar trebui să mai existe impedimente în vindecarea acestor boli.
Spre exemplu în tratarea cancerului o mare greșeală care se face este a considera aceste malignități drept cauză și a crede că distrugerea lor duce la videcare. Aceste tumori maligne nu sunt altceva decât niște efecte secundare ale dereglărilor apărute în funcționarea celulelor normale. Orice tratament, în acest sens, care țintește doar suprimarea celulelor maligne fără a interveni în blocarea mecanismelor care determină transformarea celulelor sănătoase în celule maligne, este un tratament inutil, urmat de recidive și de efecte adverse serioase cu urmări binecunoscute.
Un alt exemplu cu tratamente eronate, este cazul bolilor autoimune, care înregistrează o creștere accentuată. Primul pas în dezvoltarea bolilor autoimune este expunerea organismului la alimente și substanțe agresoare în paralel cu existența unei diete deficitare în anumiți nutrienți. În mod eronat se crede că rolul sistemului imunitar este să protejeze organismul, doar de afecțiuni cauzate de bacterii, virusuri, paraziți sau celule dezvoltate anormal, și să atace doar în aceste cazuri. Ceea ce nu se știe, sau se știe prea puțin, este faptul că multele boli autoimune sunt declanșate în proporție covârșitoare, nu de paraziți, bacterii sau virusuri, ci de alimente. Bolile autoimune nu se încadrează toate la aceleași simptome,  epidemiologie sau patologie, dar au o origine comună. Bolile autoimune nu se manifestă imediat la contactul cu aceste alimente și substanțe, putând trece ani de zile, mai mulți sau mai puțini, până la primele simptome, în funcție de cantitatea și frecvența cu care se aduc aceste substanțe în organism și în funcție de nutrienții lipsă din dietă. Totul este în regulă până când alegerile nutriționale ”sănătoase” reușesc să strice anumite echilibre interne și să creeze mediul și puntea de pătrundere a substanțelor agresoare în organism. Pătrunse în interiorul corpului uman, particulele din aceste alimente și substanțele agresoare, interacționează cu diferite organe sau elemente constitutive ale acestora, atașându-se de ele și generând efecte toxice, carcinogenice, genetice și disfuncții reproductive. Aceste interacțiuni-atașări, pot fi pe pancreas, creier, glande salivare sau lacrimale, tiroidă, articulații, piele, trombocite, mielină etc. Inclusiv ADN-ul poate fi ținta acestor substanțe agresoare. Odată stabilizate și atașate de organisme, aceste substanțe vor fi detectate de sistemul imunitar care își va face datoria și va declanșa atacul asupra acestor intruși, odată cu distrugerea lor distrugând și celulele din țesutul organelor de care s-au atașat. În ziua următoare acest proces va fi reluat și va continua pemanent, întrucât, zi de zi, noi substanțe agresoare vor ajunge in organism și se vor atașa de organele în cauză. Terapiile și tratamentele cu imunosupresoare și corticosteroizi ameliorează simptomele acestor afecțiuni, inducând o oarecare stare de bine, însă dozele vor crește mereu generând efecte adverse pe măsură iar în momentul în care sunt întrerupte, se constată că boala a evoluat și este mult mai agresivă, ca urmare creându-se un cerc vicios în care bolnavul va recurge din nou la medicamente. Bineînțeles, este o abordare eronată, întrucât nu sistemul imunitar este cauza acestor afecțiuni. Mai mult decât atât, un sistem imunitar reprimat lasă organismul fără apărare și expus bacteriilor și virușilor. Abordarea eficientă în vederea vindecării este mult diferită și ceea ce trebuie făcut în acestă direcție este stoparea expunerii la substanțele agresoare simultan cu crearea condițiilor necesare decuplării punții care asigură transportul acestor substanțe către organele țintă, altfel, orice scăpare, orice eroare nutrițională, va reiniția atacul sistemului imunitar asupra propriului organism.
De asemenea, nici în alte boli nutriționale situația nu este diferită. Dacă un diabetic renunță la medicație, va înregistra o creștere marcantă a valorilor glicemice, ceea ce înseamnă că tratamentul făcut până la momentul respectiv a fost destinat doar corecției glicemiei și nu înlăturării cauzei și vindecării. La fel se întâmplă și în cazul hipertensiunii arteriale când renunțarea la tratamentul medicamentos va duce la creșterea valorilor presiunii sanguine, semn că nu s-a produs nicio schimbare în starea de sănatate.
Toate aceste stări de fapt, nu pot fi schimbate dacă nu se intervine asupra mecanismelor declanșatoare ale acestor boli. Din nutrigenomică se știe că alimentele influențează în mod direct expresia genelor. Se știe de asemenea că expresia genelor influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală a unui om. In concluzie, alimentele influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală și tocmai de aceea bolile nutriționale, precum diabetul, obezitatea, bolile autoimune, cancerul etc, nu pot fi vindecate numai cu medicamente, oricât de mult s-ar încerca.


Dacă nu cunoști, nu înseamnă că nu există